Marta era împărţită cu multă slujire, a venit repede la El şi I-a zis: „Doamne, nu-Ţi pasă că sora mea m-a lăsat să slujesc singură? Zi-i dar să-mi ajute.” Drept răspuns, Isus i-a zis: „Marto, Marto, pentru multe lucruri te îngrijorezi şi te frămânţi tu, dar un singur lucru trebuie. Maria şi-a ales partea cea bună, care nu i se va lua.”
Luca 10:40-42
Susan a fost dependentă de adrenalină. Nu de acea adrenalină care te împinge să sari cu parașuta, să escaladezi stânci sau să înoți printre rechini. Era acea adrenalină care o făcea să caute constant perfecțiunea și îndeplinirea la timp a sarcinilor peste măsură de grele.
Astăzi, Susan stă pe patul de spital, unde se zvârcolește agonizând. Din cauza durerilor abdominale, deseori se chircește ca un ghem. Personalul medical nu poate să facă altceva decât să aștepte ca medicamentul administrat să-și facă efectul. Programul agitat al lui Susan își cere acum tributul. Este extenuată, ca să folosim un cuvânt blând, și suferă consecințele alegerilor ei. Durerile abdominale sunt simptome ale gastroenteritei cauzate de un sistem imunitar slăbit. A fost diagnosticată și cu osteoporoză.
Cuprinsă de dureri, mintea lui Susan își aduce aminte de zilele care s-au transformat în luni, când a lucrat doar sub efectul adrenalinei. De obicei, ziua ei începea la ora 5 dimineața cu altarul familial, după care pregătea micul dejun, punea la pachet prânzul copiilor, îi pregătea pentru școală, se îmbrăca și ieșea pe ușă fără să mănânce ceva. Programul agitat de lucru al lui Susan complica și mai mult situația, pentru că pauzele de prânz erau, de obicei, la sfârșitul zilei de muncă. Când ajungea acasă, era timpul pentru o altfel de activitate. Aproape epuizată, Susan prelua sarcina să-și ajute copiii la teme și să pregătească cina.
Povestea lui Susan nu este una neobișnuită. Multe dintre noi avem o astfel de viață agitată, nocivă. Trebuie să ne oprim înainte să ne oprească ea.
Haideți să fim mai mult ca Maria, care s-a așezat la picioarele lui Isus, sorbindu‑I fiecare cuvânt. Să nu ne lăsăm prinse de viață până ne îmbolnăvim. Cu siguranța, viața nu ar trebui să fie atât de aglomerată, încât să nu avem timp să dezvoltăm o relație personală cu Dumnezeu. În fond, El contează cel mai mult.
