De multe ori vine nenorocirea peste cel fără prihană, dar Domnul îl scapă întotdeauna din ea.
Psalmii 34:19
Când aveam treisprezece ani, am pierdut-o pe mama. Cei mai buni scriitori din lume nu ar putea găsi cuvintele potrivite pentru a descrie ce am simțit atunci. Îmi amintesc că în acea zi mi-a trecut prin minte că nu voi putea fi niciodată în stare să ies din acea situație devastatoare. Pe atunci, mama era singurul părinte pe care îl știam. Tatăl meu nu făcea parte din peisaj, așa că moartea ei însemna că rămăsesem orfană. După aceea, familia mamei mele a făcut un lucru nemaipomenit crescându-mă, însă mă simțeam tot singură. Îmi aduc aminte că mi s-a spus că „o să treacă și asta”. De câte ori ați auzit această propoziție într-o situație tragică: „O să treacă și asta”? Propoziția aceasta a devenit un alt clișeu prin care oamenii încercau într-un fel să mă încurajeze. Totuși, ea nu însemna nimic pentru mine, cu cât treceau mai mulți ani, cu atât mă simțeam mai singură. În cele din urmă, L-am părăsit pe Dumnezeu.
Îmi amintesc cum, într-o seară, stăteam în camera mea și dădeam o „petrecere de autocompătimire”, când am primit un mesaj pe telefonul mobil de la o veche prietenă de liceu. M-a încurajat să citesc cartea Esterei, pentru că această împărăteasă i-a adus aminte de mine. Estera, o orfană, își pierduse ambii părinți și fusese nevoită să locuiască la un verișor mai în vârstă ca ea, nimic mai tragic și greu de suportat pentru un copil. Totuși, istoria Esterei nu se încheie acolo. De fapt, Dumnezeu a pregătit-o pe Estera pentru a deveni împărăteasa Persiei și a folosit-o, împreună cu vărul ei, ca să salveze viața poporului Său exilat, poporul evreu, care trăia pe atunci în țară.
Surorile mele, știu că propoziția „o să treacă și asta!” pare că este folosită de prea multe ori, însă credeți-mă când spun că plânsul nu durează toată noaptea. Va trece. Există, cu adevărat, o dimineața care aduce cu ea veselia (vezi Psalmii 30:5). Ca și istoria Esterei, și istoria mea nu s-a încheiat în durere și întristare. Dumnezeu mi-a dat darul propovăduirii Cuvântului și al conducerii. El mă folosește să predic celor care sunt pierduți, ca să afle mângâiere în mărturia mea și să se apropie de El. De aceea sunt eu sigură că și furtuna voastră va trece! Dumnezeu are un plan măreț pentru voi, așa cum a avut cu împărăteasa Estera și cu mine! Așadar, surorile mele, să nu cumva să puneți „punct”, când Dumnezeu pune o „virgulă”. Aduceți-vă aminte că El este Autorul și Desăvârșitorul credinței noastre și că trăiește!
Permiteți-I lui Dumnezeu să scrie istoria voastră și priviți-L cum schimbă încercarea voastră într-o mărturie!
