Nu vă strângeţi comori pe pământ, (…) pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră.
Matei 6:19,21

După patru ore de întârziere din cauze meteorologice petrecute în Aeroportul Internațional Orlando, avionul nostru a decolat spre Newark. Știam că este posibil să pierdem legătura spre Veneția. De îndată ce ușile avionului s-au deschis, am ieșit cât am putut de repede din avion și am alergat repede spre următoarea noastră poartă. Furtunile cu fulgere de-a lungul Coastei de Est au întârziat și zborul spre Veneția, așa că am avut timp suficient să ne îmbarcăm. Odată așezați pe locurile noastre, am început să mă întreb dacă bagajele noastre au avut timp suficient pentru transfer. Am sperat că totul va fi bine. În Veneția am așteptat răbdători să ne vină bagajele pe banda rulantă. Când ne-am luat gândul că bagajele au fost încărcate în ultimul avion, a apărut valiza soțului meu. Totuși, așa cum mă temusem, valiza mea nu a apărut.

Autocarul către vasul nostru de croazieră a așteptat până când am completat o reclamație. Nu mai era nicio cursă în acea zi, iar vasul era programat să părăsească portul la ora 17. Planificasem de luni de zile această călătorie și pusesem în bagaj cu grijă tot ce ar fi trebuit să facă din călătoria pe mare de nouăsprezece zile una perfectă. Singura mea speranță era ca bagajul meu să ne prindă din urmă în portul următor.

Nouă zile mai târziu, când aproape renunțasem să-mi mai văd bagajul vreodată, am deschis ușa cabinei noastre și aproape că m-am împiedicat de valiza mea. Eram peste măsură de bucuroasă! Dar lucrul cel mai ciudat se întâmplase încă din primul moment al călătoriei. Am descoperit că pot să mă descurc cu mult mai puțin decât îmi imaginasem vreodată. Eu, doamna căruia îi place mult varietatea și alegerile multiple, am putut să supraviețuiesc cumpărând doar câteva lucruri necesare, de bază. Într-un mod ciudat, aceasta mi-a dat speranța că poate experiența aceasta m-a pregătit pentru ceea ce urmează să aibă loc. Această lume este trecătoare, iar căminul pământesc este al nostru doar pentru un timp scurt. Chiar înainte de venirea Domnului, va trebui să luăm o decizie: Să-L alegem pe Isus și să lăsăm totul în urmă… sau… să alegem calea mai ușoară, a compromisului.

Vă aduceți aminte de soția lui Lot? A oscilat între a renunța la tot pentru Dumnezeu sau a rămâne acolo unde era, compromițându-și credința, amestecându-se cu mulțimea și renunțând la Dumnezeu. A privit în urmă spre casă pentru ultima dată, încercând să decidă ce este mai important. Ea nu trăise în așa fel încât această decizie să fie ușoară. Haideți să-L alegem pe Domnul Isus și să trăim pur și simplu în prezent.

Bernadine Delafield

Devoționalul pentru femei a fost preluat de pe devotionale.ro.

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO