Domnul este stânca mea, fortăreața mea și izbăvitorul meu! Dumnezeul meu este stânca mea în care mă adăpostesc, scutul meu, cornul mântuirii mele, întăritura mea!Â
Psalmii 18:2, NTR
V-ați întrebat vreodată: Este încă relevant Dumnezeu în viața mea prezentă?Uneori, oamenii spun că Biblia este pentru alte vremuri, că istoriile și învățăturile ei nu mai sunt pentru noi, cei de astăzi. Unii spun că relatările biblice sunt frumoase, dar sunt „povești”. Ce trist! Eu am citit Biblia de când mă știu și de aceea consider că fiecare cuvânt, fiecare propoziție, fiecare relatare mă învață ceva relevant pentru viața mea prezentă. Permite-ți să vă împărtășesc una dintre aceste relatări.
Dumnezeu este Stânca noastră. Versetul de astăzi ne spune că Dumnezeu este Stânca, Fortăreața, Izbăvitorul, Scutul, Mântuirea și Întăritura noastră. Impresionat! Dumnezeu este toate acestea și altele. Dar haideți să ne concentrăm asupra descrierii care spune că Dumnezeu este Stânca mea. Limba originală a Bibliei, ebraica, folosește cuvintele Jehovah Tsuri, care înseamnă „Domnul este Stânca mea”. O stâncă este un obiect neînsuflețit, dar, atunci când privim stâncile colosale, cum ar fi cele care formează lanțurile muntoase sau de care se lovesc valurile mării, acești gigantici, aparent de neclintit, ne oferă imaginea minunată a Dumnezeului căruia Îi slujesc. Dumnezeu este de neclintit, stabil și demn de încredere. Acesta este Dumnezeul căruia Îi slujim. Îi aduc laudă și Îi mulțumesc pentru că este „Stânca” mea. Am alergat adesea, de-a lungul vieții, la Stânca mea stabilă, credincioasă și neschimbătoare, la Isus Hristos.
Știu că unele dintre surorile mele L-au chemat pe Dumnezeu în vremuri de încercare și nu au „simțit” prezența Lui sau nu au primit un răspuns evident de la El. Și eu am trecut prin astfel de perioade. Dar îmi aduc aminte de relatarea din Marcu 5:35-41, când Isus dormea în corabie, în timpul unei furtuni, iar ucenicii Lui se luptau să-și salveze viețile. Lecția învățată din acea relatare este că tăcerea lui Dumnezeu nu înseamnă că El este absent. Pentru că Îl invit în fiecare zi în viața mea, El traversează alături de mine toate momentele, bune sau rele, ale acelei zile. Când Îl chem, o fac pentru că știu că îmi răspunde. El a făgăduit că nu ne va părăsi (Evrei 13:5). Astfel, eu îmi afirm credința, bazându-mă pe faptul că știu că este cu mine, chiar dacă a ales să nu-mi vorbească. De ce nu vorbește? Pot doar să presupun că este pentru binele meu, pentru că El lucrează mereu pentru binele meu.
Surorile mele, nu fiți descurajate. Dumnezeu este real. El este Stânca noastră. Este relevant. Invitați-L în viața voastră în fiecare zi și încredeți-vă în Cuvântul Lui.
