Totuşi niciunul nu I-a zis: „Ce cauţi?” sau: „Despre ce vorbeşti cu ea?”
Ioan 4:27
În timp ce Domnul Isus și femeia de la fântână continuau să converseze, ucenicii Lui s-au întors din cetate și s-au minunat văzând-L vorbind cu o samariteancă. Totuși, nimeni nu l-a chestionat.
De îndată ce Domnul i S-a revelat ca fiind Mesia, samariteanca a plecat de la fântână, lăsându-și găleata acolo. S-a dus în cetate să împărtășească prin ce trecuse și să-i aducă și pe alții ca să-L întâlnească pe Mântuitorul. Textul din Ioan 4:39 arată că „mulţi samariteni din cetatea aceea au crezut în Isus din pricina mărturiei femeii, care zicea: «Mi-a spus tot ce am făcut.»”
Această întâmplare nu se află în evangheliile sinoptice (Matei, Marcu și Luca – ai căror scriitori descriu evenimente similare într-o ordine similară, în opoziție cu Evanghelia lui Ioan). Doar Ioan scrie despre acest eveniment în capitolul 4. Permiteți-mi acum să vă spun de ce am ales să vi-o prezint pe femeia de la fântână.
În 1988, după douăzeci și șapte de ani de pauză, m-am întors la rădăcinile mele confesionale. Eram la o întâlnire de tabără a bisericii, pe muntele Vernon, Ohio, când am întâlnit-o pe „femeia de la fântână”. La o întâlnire de seară, după relatarea unei mărturii puternice a uneia ca mine, vorbitorul Dan Matthews a făcut un apel către cei prezenți. Spre surpriza mea, am răspuns… mergând foarte încet, pe un traseu sinuos și așezându-mă la douăsprezece rânduri de platformă. Însă Dan m-a observat și, când a terminat de vorbit cu toți cei aflați în față, s-a întors spre locul unde eram așezată. Am avut o minunată conversație în prezența Duhului Sfânt. Mi-a povestit istoria femeii samaritene rătăcite: cum L-a întâlnit pe Mântuitorul la fântână și cum viața ei s-a schimbat. Deși urmasem doi ani la o școală elementară creștină, doi ani la un liceu confesional și mai bine de doi ani la un colegiu creștin – și participasem la serviciile bisericii și la Școala de Sabat timp de mulți ani – nu mi-am putut aminti să fi auzit această întâmplare! În acea seară am simțit că sufletul îmi este însetat și că eram pregătită pentru reînnoire.
După ce Dan s-a rugat special pentru mine, el mi-a lansat provocarea să ne rugăm unul pentru altul timp de o lună. Am corespondat de câteva ori. În cele din urmă, a fost rebotezată în 1990, în principal datorită mijlocirii sale în favoarea mea, și nu am mai privit niciodată înapoi.
Cine a fost femeia de la fântână pe care a venit Domnul Isus să o găsească? Eu sunt femeia aceea!
