Binecuvântat să fie Domnul în veci! Amin! Amin!
Psalmii 89:52
În această dimineață am citit Psalmul 88 din versiunea New Living Translation. Introducerea sună cam așa: „Pentru dirijorul corului: Un psalm al urmașilor lui Core. Un cântec cântat pe melodia «Îndurarea suferinței». Un psalm al lui Heman, ezrahitul.” Curând mi-am dat seama de ce trebuia cântat pe melodia „Îndurarea suferinței”. Psalmul începe cu un vers pozitiv: „Ah ,Doamne, Dumnezeul mântuirii mele”, dar, curând, tonul se schimbă. Deși cântecul Îl amintește pe Dumnezeu, de fapt este despre Heman și problemele lui. „Ziua strig către Tine. Vin înaintea Ta noaptea.” „Ascultă-mi rugăciunea; ia aminte la strigătul meu.” „Viața mea este plină de necazuri.” Apoi, Îl învinuiește pe Dumnezeu și Îl acuză: „Ai îndepărtat de la mine pe toți prietenii mei.” „De ce mă respingi?” „Mânia Ta aprinsă m-a copleșit.”
El sfârșește în deprimare. Vorbind despre moarte, spune: „Întunericul este cel mai apropiat prieten al meu.”
Dorind să citesc ceva mai încurajator, am continuat lectura. Psalmul 89 începe astfel: „Voi cânta totdeauna dragostea statornică a Domnului!” Și laudele continuă în treizeci și șapte de versete. Scriitorul vorbește despre dragostea statornică a lui Dumnezeu, despre credincioșia Lui, făgăduințele Lui, puterea Lui, slava Lui, dreptatea Lui, adevărul Lui, reputația Sa minunată și neprihănirea Lui, printre alte caracteristici.
În versetele 38-48, psalmistul își îndreaptă privirea spre lucrurile pe care nu le înțelege, și în versetele 49-51 își exprimă îngrijorările. El încheie triumfător: „Lăudat fie Domnul pentru totdeauna! Amin și amin!”
Uau! Ce contrast! Care a fost diferența?
Primul a fost scris de Heman, ezrahitul, al doilea, de Etan, ezrahitul. Deci cei doi aveau același istoric familial. Amândoi și-au exprimat frustrarea, dar cuvintele unuia erau deprimante, și ale celuilalt, înălțătoare. Când am citit din nou capitolele mi-am dat seama că Heman s-a concentrat asupra lui și a simțămintelor sale, cu o oarecare exagerare. Pe de cealaltă parte, Etan și-a prezentat simțămintele înaintea lui Dumnezeu, dar s-a concentrat pe Dumnezeu și pe adevăr.
Adesea am auzit că a devenit asemenea lucrurilor asupra cărora ne concentrăm.
Doamne, m-am rugat eu, ajută-mă să recunosc adevărul despre mine însămi și despre provocările mele, dar ajută-mă să mă concentrez pe Tine și pe adevăr. Ajută‑mă să devin asemenea Ție. Cuvintele mele, chiar și expresia feței mele, să fie încurajatoare, înălțătoare.
