Isus a strigat cu glas tare: „Tată, în mâinile Tale Îmi încredințez duhul!” Și, când a zis aceste vorbe, Și-a dat duhul.
Luca 23:46

Ai văzut vreodată pe cineva murind? Răspunsul probabil este un copleșitor da. A vedea pe cineva murind probabil că este una dintre cele mai agonizante experiențe, dar este inevitabil. Dumnezeu i-a spus lui Adam: „Dar din pomul cunoștinței binelui și răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreșit” (Geneza 2:17). Adam a mâncat și în cele din urmă a murit, iar omenirea continuă să treacă prin moarte. Experiența este nenaturală, aduce ca rezultat despărțirea și tot felul de nenorociri pentru cei dragi lăsați în urmă.

Ultima moarte la care am asistat a fost de Ziua Tatălui, în iunie 2016. În acea zi ar fi trebuit să sărbătorim împreună ca familie, așa cum am plănuit! În schimb așteptam și speranța noastră slăbea, văzându-l pe tata că se stinge din viață. Fizic nu eram singură, pentru că mulți din familie și dintre prieteni așteptau și vegheau împreună cu mine. Totuși, simțeam o goliciune, o singurătate, o tristețe profundă pe care nu o puteam împărtăși cu nimeni. Tata întotdeauna mi-a fost alături, m-a susținut, m-a încurajat, m-a călăuzit și s-a rugat pentru toate problemele mele. În multe ocazii mi-a fost alături pentru a se bucura alături de mine. A făcut acest lucru 104 ani și 10 luni până în ziua în care a avut un AVC major. Apoi l-am văzut cum s-a stins din viață.

La câteva săptămâni după înmormântare meditam la acele ultime clipe cu el și gândul mi-a zburat la Maria, mama lui Isus, privindu-L pe Fiul ei murind într-un mod umilitor. Nu a fost vorba de un AVC, un infarct sau o boală incurabilă. Ea a văzut cum era bătut, batjocorit, pălmuit și scuipat. Coroana de spini și vechea haină împărătească I-au fost puse cu intenția de a-L răni și umili mai mult. Dar crucea, „vechea cruce aspră”, a fost cea mai rea oroare posibilă. Ea L-a văzut pe Fiul ei dezbrăcat, rănit și bătut în timp ce murea. Atârnând pe cruce, El a văzut durerea ei, i-a înțeles întristarea și s-a asigurat că cineva îi va purta de grijă. El i-a spus ucenicului Său: „Iată mama ta!” Și, din ceasul acela, ucenicul a luat-o la el acasă. Maria nu a putut să îl ia de mână pe Fiul ei și nu L-a putut îmbrățișa, așa cum am făcut eu cu tatăl meu. Ea nu i-a putut șopti în ureche ultimele cuvinte de iubire. Dar chiar și de pe cruce El a ajuns la inima ei.

Lăudat fie Domnul, El a înviat! Acum ajunge la inima fiecăruia dintre noi din camera tronului din cer. Chiar și când veghezi la căpătâiul cuiva care moare, El este acolo cu promisiunea unei vieți noi.

Devoționalul pentru femei a fost preluat de pe devotionale.ro.

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO