Fără o a doua șansă
Primește cu bunăvoință cuvintele gurii mele și cugetele inimii mele, Doamne, Stânca mea și Izbăvitorul meu! (Psalmii 19:14)
Săptămâna noastră în Israel se apropia de încheiere. Văzusem un mormânt cu o piatră mare în față, la fel ca locul în care a fost înmormântat Isus. Am văzut măslini și turme de oi pe dealuri. În Ierusalim m-am strecurat printre mulțimile de oameni ca să pot atinge și eu Zidul Plângerii, unde m-am rugat scurt pentru copiii mei. Și niciodată nu voi uita cum am plutit în Marea Moartă, o experiență minunată. Dar acum, călătoria noastră se apropia de final. În acea zi eram în vechea cetate Capernaum pentru a vedea ruinele casei apostolului Petru. Fiul și soțul meu se plimbau prin zonă, dar rămăsesem aproape de ruine, meditând la faptul că Petru chiar trăise acolo. Mintea mea hoinărea în timp ce am făcut un pas în față – și piciorul meu nu a întâlnit altceva decât aer. Mai repede decât aș putea descrie, am zburat în față, aterizând pe partea stângă. Durerea era incredibilă.
Cineva a chemat o ambulanță. Drumul până la spital a fost agonizant. Într-un final am ajuns și am fost întinsă pe un pat. Apoi am făcut radiografii și, în cele din urmă, operație. De două ori am schimbat biletele de avion, cu costuri mari, deoarece eu a trebuit să rămân în spital nouă zile. În ciuda faptului că am fost îngrijită foarte bine, cât îmi doream să fi fost atentă pe unde călcam! Din nou și din nou îmi venea în minte un gând: Aceasta este o ocazie în care nu ți se oferă o a doua șansă. Cât îmi doream să mă pot întoarce în timp, la momentul dinainte de a face acel pas. M-aș uita pe unde calc. M-aș uita la picioare. Poate chiar l-aș ruga pe soțul meu să mă țină de braț. Cu siguranță că nu aș mai cădea. După ce mi s-a făcut operația în Israel, am început să mă vindec. Am avut mult timp în care să mă gândesc. Dacă arzi o tavă cu biscuiți, poți face alții. Dacă nu îți place culoarea pe care ai ales-o în dormitor, poți vopsi peste ea. Dacă te-ai hotărât că nu îți place bluza pe care tocmai ți-ai cumpărat-o, probabil că o poți returna. Aceste situații sunt inconvenabile, dar pot fi reparate.
Dar acest lucru nu este posibil în alte cazuri. Cuvintele mânioase sau sarcastice nu mai pot fi luate înapoi. Nici bârfa. Oricât de mult ne-am dori o a doua șansă, ce a fost făcut așa rămâne. Scuze? Desigur. Dar la fel ca în cazul operației și al înlocuirii parțiale a șoldului, durerea poate persista.
Așa că, de acum mi-am luat angajamentul să gândesc înainte de a vorbi. Vreau să mă gândesc la efectele cuvintelor mele asupra persoanei care le aude sau asupra persoanei despre care vorbesc. Nu vreau durerea de a nu avea o a doua șansă.
Penny Estes Wheeler
Devoționalul pentru femei a fost preluat de pe devotionale.ro.
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
