Misiune de salvare în larg – partea 2

Copilașilor, să nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta și cu adevărul. (1 Ioan 3:18)

Doar în ziua următoare i-am văzut pe cei salvați de pe plută de către cei de pe nava noastră, când am ancorat la doc și i-am zărit când au fost predați oficialităților din Honduras. Oamenii au fost aliniați lângă balustradă, în timp ce un microbuz cu unsprezece oficiali a oprit lângă ei. Cu toții eram îngrijorați, deoarece unii spuneau că poate cei nouă aveau să fie trimiși înapoi, în Cuba.

Mai târziu, ni s-a spus că statul Honduras promisese să le ofere azil timp de șapte zile, timp în care să poată ajunge în Belize. Statul Belize promisese să le acorde azil alte șapte zile, astfel încât să poată ajunge la graniță și să treacă în Mexic, țara în care aveau rude care îi puteau ajuta, locul unde doreau să ajungă. Ni s-a mai spus că echipajul le oferise haine curate și încălțăminte nouă și chiar le cumpărase bilete de autobuz din Honduras până în Mexic. De asemenea, le-au dat suficiente alimente neperisabile pentru drum. Refugiații rămăseseră fără hrană, dar le mai rămăsese puțină apă potabilă, care acum plutea pe mare.

Vă puteți imagina disperarea care i-a împins pe acei nouă oameni să se urce pe o mică plută artizanală și să se avânte în larg? Despre asta vorbeau cei mai mulți oameni de pe navă, în ziua în care cei nouă au fost salvați. Am auzit că au fost câțiva pasageri care s-au plâns de ușoara întârziere în programul nostru, în ciuda faptului că am fost asigurați de căpitan că vom recupera timpul pierdut. Am privit cum refugiații au fost luați de pe navă și duși la mal. Oamenii îi strigau, aplaudau și ovaționau. Ne-au făcut și ei cu mâna bucuroși!

În ziua misiunii de salvare, în timp ce ne întorceam pe punte, un bărbat afro‑american solid și foarte vesel s-a oprit să ne vorbească. El a spus: „Astăzi am fost martori la scrierea istoriei! Am fost parte din istorie!” Apoi a mai spus: „Dragostea nu este dragoste până nu este oferită.”

Avea dreptate! La cruce, Isus ne-a arătat ce este dragostea. El Și-a dat viața pentru tine și pentru mine când am avut cea mai mare nevoie de El. Care este răspunsul nostru când oamenii suferinzi au nevoie de noi? Legea internațională ne cere să dăm o mână de ajutor. Și Dumnezeu ne cere să îi ajutăm pe cei în nevoie, așa citim în 1 Ioan 3:18: „Copilașilor, să nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta și cu adevărul.”

Ginny Allen

Devoționalul pentru femei a fost preluat de pe devotionale.ro.

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO