Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă, şi omul s-a făcut astfel un suflet viu. (Geneza 2:7)

A merge să petrec vacanța de primăvară la bunici în Sherwood, Wisconsin, Statele Unite ale Americii, însemna un drum de nouă ore cu mașina. Deoarece eu și prietenul meu plecam din Lincoln, Nebraska, ne-am descrețit frunțile cu conversații mai glumețe. Totuși, pe măsură ce orele treceau, începeam să repetăm subiectele, găsind cu greu noi motive de discuție. Apoi, deodată, am observat un panou publicitar pe marginea șoselei.

Era unul dintre acele panouri publicitare bine intenționate promovate de creștini, care vorbesc despre Isus ca fiind calea spre mântuire. Am văzut „Isus” scris cu litere mari și imediat am simțit un disconfort. Nu sunt împotriva dorinței de a-L face cunoscut pe Isus, ci doar nu cred că aceasta este modalitatea cea mai potrivită de a o face. Îmi imaginez reacția ateilor care văd această reclamă și sunt sigură că nu îi ajută cu nimic. Eu cred că panourile publicitare micșorează importanța și înțelesul numelui lui Dumnezeu. Mă uit la alte religii și văd cu câtă reverență privesc adepții lor numele zeităților în care cred. Ei cred în puterea numelor zeităților. După ce am trecut de acel panou, simțeam că mi-aș dori pentru creștini ca ei să creadă în puterea numelui lui Dumnezeu mai mult decât să folosească acest nume atât de des și fără multă considerație. În evreiește, numele lui Dumnezeu este Yahwé, un nume imposibil de pronunțat pentru că numele, în sine, este o respirație. Yah. Wé. Inspirație, expirație. Puterea lui Dumnezeu este în fiecare respirație a noastră. Omul nu a devenit un suflet viu până când Dumnezeu nu a umplut plămânii lui. Respirația lui Dumnezeu este în noi toți. Este peste tot în jurul nostru. Atunci când uit, pierd calea, nu văd mâna lui Dumnezeu în viața mea – îmi amintesc că fiecare respirație reprezintă „numele” lui Dumnezeu. El este cu mine oriunde merg și în orice fac.

Când bunicul meu a murit de un cancer invaziv, mulţi mi-au spus că așa a fost planul lui Dumnezeu și că El ne va scoate la liman. Dar cuvintele lor nu îmi erau de ajutor. Ceea ce m-a mângâiat a fost că fiecare respirație greoaie, fiecare suspin, conțineau numele lui Dumnezeu. El a fost cu mine și Duhul Său a fost în mine în vremuri de necaz.

Numele lui Dumnezeu este sacru, atât de sacru, încât, dintre toate creaturile pământului, doar noi, oamenii, am fost înzestrați suflarea lui Dumnezeu. Doar noi respirăm numele Lui. Cum să nu trăim cu gândul la Dumnezeu, când fiecare respirație a noastră are ceva din sfințenia Sa?

Sara Ayala

Devoționalul pentru femei a fost preluat de pe devotionale.ro.

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO