David a zis fiului său Solomon: „Întăreşte-te, îmbărbătează-te şi lucrează; nu te teme şi nu te înspăimânta. Căci Domnul Dumnezeu, Dumnezeul meu, va fi cu tine. El nu te va lăsa, nici nu te va părăsi, până se va isprăvi toată lucrarea pentru slujba Casei Domnului. (1 Cronici 28:20)

Îmi plac drumețiile montane și sunt voluntară la Fundația Make-A-Wish. (Fundația Make-A-Wish (Pune-ți o dorință) strânge fonduri pentru a „împlini dorințele” copiilor cu boli în fază terminală) Primul an în care fundația a colaborat cu Trailblaze Challenge (eveniment sportiv de rezistență), am terminat cu succes primul meu traseu. Pentru că evenimentul a fost o mare reușită, s-a decis să se organizeze și cu altă ocazie. Anul următor am decis să particip ca supraveghetoare, adică persoana care stă în spatele grupului, se asigură că nu rămâne nimeni în urmă și îi asistă pe cei cu probleme.

Fundația Make-A-Wish l-a înrolat pe Randy Whorton, cel care conduce Wild Trails (O organizație care promovează stilul de viață sănătos și activ prin trasee de alergare și prin conservarea naturii.), ca să conducă antrenamentele plănuite înaintea evenimentului sportiv. La acestea au participat și supraveghetorii, care aveau o responsabilitate însemnată pentru grupul pe care îl conduceau. Unul dintre traseele pe care eu le-am condus a fost jumătatea de maraton organizată de Wild Trails. O participantă din grup era mai lentă. Pe la kilometrul 12, deja avea nevoie adesea de pauze scurte. În acest ritm, nu eram sigură când vom ajunge la linia de sosire, deși ea depunea eforturi sârguincioase. Când a ajuns la ultimii kilometri care trebuiau parcurși, cei din familia ei au început să o sune ca să afle cum se descurcă. La unul dintre aceste apeluri, au informat-o că organizatorii deja împachetau materialele și urmau să strângă inclusiv linia de sosire. Eram mirată și am spus: „Fără linie de sosire?” Mă întrebam dacă va mai fi cineva acolo atunci când vom sosi. Totuși, am simțit prezența lui Dumnezeu și nu mai era nevoie de altceva. Vom termina traseul oricum ar fi și voi accepta acest lucru.

Apoi am zărit locul de sosire. Mai era puțin! Sportiva și cu mine am aclamat. Nu eram primele sosite, dar chiar dacă a fost nevoie de mai mult timp, am reușit. A trebuit să încetinesc pasul și să fiu răbdătoare. Când am ieșit de pe pistă, am văzut că acolo era Randy, care aplauda și ovaționa. A meritat, fie doar și pentru atât: că el ne aștepta acolo de mult timp ca să ajungem.

La fel va fi și cu momentul când noi vom termina alergarea în această lume. Vom fi atât de fericiți să-i revedem pe cei din familie și pe prieteni, dar cel mai mult îmi doresc să-L văd pe Isus la linia de sosire. Și sunt sigură că El mă va încuraja, așa cum a făcut în toată călătoria, pe traseul vieții. Va exista o linie de sosire!

Mary Wagoner-Angelin

Devoționalul pentru femei a fost preluat de pe devotionale.ro.

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO