Găsită

După ce a găsit-o, o pune cu bucurie pe umeri. (Luca 15:5)

– Aceasta este pisica mea, a spus tânăra.

Am privit la Șmecheraș, care stătea comod în brațele străinei care era acum pe veranda din spatele casei mele.

– Șmecheraș este pisoiul dumneavoastră? am întrebat stupefiată.

Era dimineața, foarte devreme.

– Șmecheraș? Acum tânăra era confuză. Acest pisoi se numește Cujo. Are treisprezece ani. A fost al nostru toată viața lui. S-a născut pe podeaua debaralei casei noastre. A dispărut acum trei săptămâni.

Aha, deci a dispărut acum trei săptămâni. Începusem să înțeleg acum.

– L-am căutat peste tot.

Am zâmbit:

– Mă bucur că l-ați găsit, am spus. E un drăguț. Și-a făcut apariția chiar cu… trei săptămâni în urmă.

Tânăra părea ușurată.

Am adăugat:

– L-am hrănit și am instalat acest culcuș afară pentru el, am spus eu, arătând unde era.

A zâmbit și ea.

– Și l-am numit Șmecheraș.

– Mulțumesc că ați avut grijă de el, a spus ea.

Pe când priveam cum Șmecheraș, sau Cujo, pleca în mașina stăpânei lui, reflectam la marea lui escapadă/grozava lui aventură. Mai facem și noi asemenea „mișcări”: ne mai vine câteodată să evadăm și să gustăm „libertatea”, să mai probăm și o altfel de viață decât cea cu care, în mod generos, am fost binecuvântați.

Unii dintre noi s-au furișat afară din casa Stăpânului. Chiar am fost încântați de acest lucru. Cu siguranță, nu am realizat cât de periculos poate fi, la fel ca Șmecheraș cel ignorant. Dar pericolul de „afară” nu este o glumă.

Suntem în siguranță acolo unde aparținem: cu Cel care ne cunoaște și ne iubește. Cu Cel care ne caută ori de câte ori noi dispărem.

La despărțire, i-am făcut cu mâna lui Șmecheraș; sper ca de-acum să rămână înăuntru, în siguranță. Cred că același lucru voi face și eu! 

Carolyn K. Karlstrom

Urmărește devoționalul video, precum și alte resurse creștine, pe youtube.com/resurse