Locul meu de adăpost

Tu eşti adăpostul şi scutul meu; eu nădăjduiesc în făgăduinţa Ta. (Psalmii 119:114)

Grădina, umezită de zăpada lui ianuarie, părea că șoptește: „Îți amintești de
mine?” și „Cine ești?”

Într-adevăr, strânsoarea de gheață a iernii mă ținuse mult timp departe de ea. Iarna se întinsese în lung și-n lat peste tot cuprinsul, însă grădina rămăsese o atracție. Mă chema la ea. Pe când umblam azi dimineață pe covorul ei de lut, deși aveam mâinile și fața amorțite de aerul rece, eram atrasă în mod irezistibil de chemarea ei.

Pradă acestor trăiri interioare, doream acum să mă apuc de lucru. Doream să semăn, dacă era posibil, o mie de semințe și aș fi vrut să aranjez tufele de crin de toamnă, dar o rafală de vânt care a împrăștiat deodată frunzele neliniștite din jurul picioarelor mele mi-a amintit că era doar ianuarie.

Am observat din ochi grădina tăcută: despuiată și necizelată, cu infernalele ei umbre palide ce-i zugrăvesc chipul în culorile melancolice ale unui cimitir, ceea ce mi-a amintit de soarta implacabilă a muritorilor.

Fiecare frunză căzută și fiecare creangă golașă; fiecare buturugă, rămășită organică și frântură care stratifică solul grădinii, toate erau simboluri ale efemerității și ale amărăciunii. Toate strigau: „Te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat; căci ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce” (Geneza 3:19).

Simțământul neputinței era copleșitor. Atunci, deodată, am văzut cu coada ochiului cum mijea lumina plăpândă, suavă, a felinarului pus pe geamul bucătăriei. Lumina lui venea în raze firave, aurii-arămii, care domoleau obscuritatea gândurilor mele. O aură vie și dulce îmi inunda sufletul, insuflându-i optimism și credință.

Această imagine caldă și familiară a grădinii mele îmi amintește de făgăduințele lui Dumnezeu. El este Lumina în care viața umanității își are obârșia. El este Locul nostru sigur de adăpost în furtunile vieții.

Gândurile mi s-au liniștit. Inima mea s-a simțit în siguranță.

„Şi, după cum toţi mor în Adam, tot aşa, toţi vor învia în Hristos” (1 Corinteni 15:22). 

Olga Valdivia

Urmărește devoționalul video, precum și alte resurse creștine, pe youtube.com/resurse