Pot alege

Celui cu inima tare, Tu-i chezăşuieşti pacea; da, pacea, căci se încrede în Tine. Isaia 26:3

– Nu mi-e bine! a zis soţul meu cu vocea gâtuită, după care a tăcut şi, privindu-l, i-am citit pe faţă tensiunea şi neliniştea. Simt nişte furnicături în mâini şi picioare şi nu le mai pot controla.

Ne aflam într-o mulţime, aşa că am căutat repede cu privirea un medic sau o asistentă. Prietena mea, care era asistentă, stătea la câteva mese distanţă, implicată într-o conversaţie. Ignorând eticheta, am dat buzna în discuţia lor şi i-am şoptit la ureche:

– Edith, hai repede!

A venit, i-a pus întrebări soţului meu, după care a chemat de urgenţă un alt prieten, care lucrează tot în domeniul medical. S-a făcut apelul la 911, a venit şi poliţia, apoi tehnicienii cu ambulanţa, iar soţul meu a fost dus de urgenţă la spital.

O altă prietenă, tot cadru medical, m-a însoţit în timp ce urmam ambulanţa. I s-au făcut soţului meu diferite teste, analize, un EKG şi computer tomograf, după care s-a pus diagnosticul. După ore de tensiune şi aşteptare, eram în drum spre casă, speriaţi şi frânţi de oboseală. Trecuse încă o criză. După care am rămas să ne descurcăm cu efectele problemelor lui medicale.

M-am trezit cuprinsă de presimţiri rele, cu lacrimile gata să ţâşnească. Pe măsură ce zilele treceau, îmi era frică să îl pierd din ochi şi pentru o clipă. Mă dureau spatele şi gâtul din cauza tensiunii musculare, aveam crampe la stomac din cauza grijilor, capul parcă-mi plesnea. După mai mult de 50 de ani de căsnicie, mă obişnuisem să îl am alături pe soţul meu, să împărţim viaţa şi durerile, necazul şi bucuria. Nu voiam să renunţ la toate acestea.

Sunt liberă să aleg dacă să continui sau nu să trăiesc în această stare de frică şi tulburare. Pot alege să îmi pun încrederea în Dumnezeu, convinsă că El are în vedere interesul meu şi al soţului meu. Noi credem că ne va purta de grijă în toate situaţiile – poate nu aşa cum vrem, poate că nu la momentul la care vrem, ci în felul Lui, la momentul Lui şi cu înţelepciunea Lui. Mi-am dat seama că Tatăl nostru ceresc deja Şi-a arătat grija plină de iubire faţă de noi în această situaţie. Astfel aleg să îmi pun încrederea în El şi să întreţin o perspectivă calmă asupra vieţii. Ştim că Dumnezeu este bun; ne-a dovedit-o în trecut şi ne va purta de grijă în viitor. Ne vrea doar binele. Sunt împăcată.

Barbara J. Reinholtz

Devoționalul pentru femei a fost preluat de pe devotionale.ro.

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO