Îngerul Domnului tabără în jurul celor ce se tem de El şi-i scapă din primejdie. – Psalmii 34:7

Mă uitam la ştirile de la ora 23, răpusă de o zi lungă de curăţenie amănunţită şi de treburi grele în jurul casei. În timp ce mă odihneam pe canapea, m-am uitat în sus şi am văzut o pată neagră pe tavan. Să fie o insectă? Soţul meu era deja în pat, dormea, şi nu aveam de gând să îl trezesc, chiar dacă, mică de statură fiind, trebuia să mă urc pe un scaun cu un plici de insecte şi să rezolv situaţia.

La o privire mai atentă, am observat că punctul negru se mişca. Părea să fie un păianjen. Am ţintit şi apoi am lovit, dar se pare că nu am făcut altceva decât să ameţesc creatura. A căzut pe podea, după televizor. Am mişcat televizorul şi alte obiecte de mobilier, dar fără rezultat.

Dacă o fi veninos? am oftat eu. Nu aveam destulă energie să întorc casa cu susul în jos, ca să îl găsesc. „Doamne, ştii că nu sunt decât ţărână, şi încă o ţărână foarte obosită. Fiindcă nu sunt în stare să găsesc păianjenul, Te rog, ai grijă de noi şi de pisici. Ajută-mă să îl găsesc dimineaţă, înainte să înţepe pe cineva. Îţi mulţumesc anticipat pentru ajutor. Amin!”

Şi m-am dus la culcare. Ziua următoare, pe la ora 11, am deschis un coş de rufe murdare. Mi s-a făcut părul măciucă când am dat cu degetele de pânză de păianjen. Mi-am tras repede mâna. Sub locul în care fusese mâna mea era un păianjen maro – o specie veninoasă.

„O, Doamne!” am răsuflat eu, „acum,Te rog, fă-l să nu se mişte până găsesc ceva cu care să îl prind.” Şi păianjenul a rămas pe loc, l-am învelit în hârtie igienică şi l-am trimis într-un mormânt de apă, în baie. Ce m-am bucurat că nu s-a ascuns printre hainele murdare!

I-am mulţumit lui Dumnezeu pentru grija Sa şi am avut ce să-i povestesc lui Carl când s-a întors acasă de la serviciu. Voi crede întotdeauna în Dumnezeu şi în îngerii Săi păzitori, care ne-au ferit pe mine şi familia mea de multe pericole pe parcursul vieţii. Ce interesant va fi, când vom ajunge în cer, să stăm de vorbă cu îngerii noştri păzitori şi să aflăm de multe alte pericole şi situaţii-limită în care ne-am aflat şi care nici măcar nu ne-au trecut prin minte vreodată!

Bonnie Moyers

Acest articol face parte din cartea „Înaintăm împreună” de Ardis Carolyn