Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus, iată că toate lucrurile s-au făcut noi. – 2 Corinteni 5:17

Cuvintele lui Pavel din Coloseni 2:21 nu sunt cuvinte inspirate, ci mai degrabă o repetare a unor porunci idolatre folosite de cei care i se împotriveau. Pavel pur şi simplu îi citează în cadrul argumentaţiei sale împotriva lor, spunând: „Dacă aţi murit împreună cu Hristos faţă de învăţăturile începătoare ale lumii, de ce, ca şi cum aţi trăi încă în lume, vă supuneţi la porunci ca acestea: «Nu lua, nu gusta, nu atinge cutare lucru»?” (Coloseni 2:20,21).

Dă-mi voie să îţi împărtăşesc, din scrierile unor autori preferaţi, câteva sugestii utile pentru renunţarea la obiceiurile rele. Dacă sunt adoptate împreună cu afirmaţia lui Pavel că pe cei credincioşi, în Hristos, „nimic nu va pune stăpânire”, aceste sugestii vor contribui la succesul mult dorit. O pot demonstra prin faptul că eu însămi am învins obiceiul de a mă îngrijora cu privire la orice, obicei exasperant fizic şi, în aceeaşi măsură, debilitant emoţional.

În primul rând, nu mai găsi explicaţii. Scuzele cosmetizează neascultarea. Ele ne încurajează să diminuăm sau să ignorăm complet lucrarea de convingere a Duhului Sfânt.

În al doilea rând, începe chiar azi, acum! Prezentul este cel mai propice moment să renunţi la un obicei rău. Amânarea înseamnă admiterea înfrângerii. Să spui „încerc” este un semn de resemnare. Pur şi simplu, renunţă. Altfel procesul de găsire a explicaţiilor se va intensifica şi va prelungi lupta cu încrederea în propria putere.

În al treilea rând, aplică o strategie, la câte un obicei pe rând, zi după zi.

În al patrulea rând, fii realistă. Schimbarea nu se va produce rapid, nici nu va fi uşoară. Determinarea ta poate că va cunoaşte întreruperi, iar rezultatele categoric că nu vor veni peste noapte. Totuşi faptul că ai pornit pe acest drum este un semn clar că rupi lanţul obiceiului care te ţine sclavă.

În al cincilea rând, ai curaj. Conştientizează că te afli pe drumul spre victorie, probabil pentru prima oară într-o luptă îndelungată cu respectivul obicei. Nu uita, entuziasmul consolidează autodisciplina şi generează atitudinea de rămânere pe poziţie. (Vezi Filipeni 4:6.)

Oamenii care se uită cum ne trăim viaţa de creştini – şi fii sigură că se uită – în mod normal nu sunt impresionaţi de dibăcia noastră în citarea textelor din Scriptură. Dar când observă schimbările din viaţa noastră, se ridică în picioare şi iau notiţe. Vor şi în viaţa lor acel ceva special pe care îl avem noi. Să le arătăm că, în Hristos, nimic nu va pune stăpânire pe noi.

Hyveth Williams

Acest articol face parte din cartea „Înaintăm împreună” de Ardis Carolyn