Am fost tânăr şi am îmbătrânit, dar n-am văzut pe cel neprihănit părăsit, nici pe urmaşii lui cerşindu-şi pâinea. Psalmii 37:25

E nemaipomenit să ne gândim la lucrurile minunate care se întâmplă când le împărtăşim celor din jur binecuvântările sufletului nostru şi iubirea lui Dumnezeu. Ştiu că Duhul Sfânt a făcut multe pentru mine şi văd şi mai clar acest lucru când privesc în urmă la viaţa mea. La ceva timp după ce m-am pensionat, m-am întâlnit cu o fostă colegă. Am stat de vorbă, ne-am povestit ce ni s-a mai întâmplat între timp şi L-am lăudat pe Dumnezeu pentru bunătatea Sa. În cursul conversaţiei, am menţionat că mi s-a stricat televizorul.

Imaginează-ţi surprinderea mea când, ziua următoare, ea şi fiul ei de 41 de ani, Donnie, au venit la mine în vizită. Au adus câteva sacoşe cu alimente, un DVD – player şi un televizor cu ecran plat şi diagonală de 65. Eram mai mult decât plină de recunoştinţă. Copiii lui Dumnezeu nu trebuie să-şi cerşească pâinea. Prietena mea mi-a mărturisit că generozitatea ei avea parţial la bază recunoştinţa pe care o simţea pentru faptul că o instruisem pentru postul pe care şi-l dorise. Mi-a spus că răbdarea de care am dat dovadă a făcut-o să se îndrăgostească de personalitatea mea frumoasă şi îndelung răbdătoare.

Ziua următoare, mi-a adus la cunoştinţă că ea şi Donnie mă adăugaseră la contul lor de televiziune prin cablu. Mi-au sugerat şi cum să-mi actualizez asigurarea medicală. Un alt tânăr m-a ajutat să-mi montez televizorul şi cu alte lucruri ce ţin de tehnologie, care păreau prea mult pentru creierul meu îmbătrânit. Nu pot să nu-L laud pe Dumnezeu pentru că m-a binecuvântat cu prieteni aşa de buni.

Într-un Sabat, Dumnezeu mi-a îngăduit să-I văd la lucru puterea în timp ce mă aflam în biserică, la ora de rugăciune. O soră dragă pentru care ne rugaserăm a intrat la un moment dat pe uşa bisericii. Cancerul îi furase starea de spirit vibrantă, dar nu i-a putut răpi farmecul. Nu mă aşteptam să o mai văd vreodată de partea aceasta a veşniciei, totuşi Dumnezeu mi-a arătat ce puternică este rugăciunea şi ce eficiente sunt eforturile a multor sfinţi mijlocind pentru ea. Inima îmi jubila; am văzut această minune cu ochii mei.

Duhul Sfânt deseori îmi vorbeşte în timp ce eu „discut” cu rabla de maşină pe care o am. Îl aud când traversez tot oraşul ca să iau o bătrână care locuieşte departe de biserică. Ştiu că Dumnezeu aude când Îl rog să mă facă instrumentul Său aducător de pace, iubire şi bucurie altora.

Cu adevărat, avem un Dumnezeu care nu ne uită. Şi nu e nevoie să ne cerşim pâinea!

Geneva G. Taylor

Acest articol face parte din cartea „Înaintăm împreună” de Ardis Carolyn