Bagajul pierdut

Şi Dumnezeul meu să îngrijească de toate trebuinţele voastre, după bogăţia Sa, în slavă, în Isus Hristos. – Filipeni 4:19

Programul meu era strâns, dar aveam timp să ajung la Manila în acea seară şi apoi la locul de desfăşurare al conferinţei, pentru prima mea prezentare, a doua zi dimineaţa. Din timp, mi-am făcut toate rezervările şi mi-am împachetat hainele adecvate climei tropicale, pentru cele câteva întâlniri, inclusiv pentru predica din Sabat.

Problemele au început cu primul segment de zbor, când s-a produs o întârziere. Nu prindeam legătura la Chicago şi apoi spre Tokio. Temerile ni s-au adeverit şi am fost deviaţi prin Hong Kong. Minunile s-au ţinut lanţ, aşa că, într-un final, am ajuns la Manila ceva după miezul nopţii, cu trei ore întârziere şi la o oră de mers cu maşina de destinaţia finală.

Am trecut aproape în timp record de formalităţile de frontieră şi de vamă şi ne-am dus să ne recuperăm bagajele. Nu vedeam niciunele cunoscute printre zecile care treceau pe lângă noi. Nu, mi-am zis, nu se poate întâmpla aşa ceva, nu acum! Am abordat un angajat al aeroportului, iar după două ore a trebuit să ne împăcăm cu gândul că bagajele nu ajunseseră împreună cu noi.

Cu promisiunea unei livrări rapide a bagajelor, am plecat. Am decis să nu mă culc in orele care mai rămăseseră până dimineaţă, pentru că prezentarea mea era cea de deschidere a conferinţei. Aveau să fie participanţi din toată lumea, inclusiv reprezentanţi ai Băncii Mondiale şi ai Naţiunilor Unite. Erau multe în joc, iar prima mea luare de cuvânt avea să fie făcută în ceea ce consideram a fi o vestimentaţie „murdară” de avion, inadecvată.

Fusesem educată să fiu atentă şi la aspect, nu doar la substanţă. Iar acest lucru se aplică în mod special la modul în care mă îmbrac. Am fost învăţată să port vestimentaţia adecvată fiecărei ocazii. Perspectiva mea asupra îmbrăcămintei potrivite pentru o creştină profesionistă nu se pierduse. Acum însă aveam să stau în faţa acestei auguste adunări, purtând haine nepotrivite.

În timp ce eu am încercat să devin mai mică şi nesemnificativă, Domnul a amplificat mesajul şi totul a decurs bine cu prezentarea. Ascultătorii au părut că nici nu observă hainele mele. Şi aşa a fost la toate prezentările care au urmat. În timp ce eu mă făceam mică în hainele altcuiva – întrucât bagajele mele nu au mai ajuns niciodată -, Dumnezeu a binecuvântat prezentările. Slujim unui Dumnezeu credincios, care a promis că ne va împlini toate nevoile. Trebuie să învăţăm să facem diferenţa dintre nevoile noastre şi dorinţele noastre.

Ella Louise Smith Simmons

Acest articol face parte din cartea „Înaintăm împreună” de Ardis Carolyn