Metafora şorţului

Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viata veşnică. – Ioan 3:16

Ştii ceva? a exclamat Melissa intrând brusc pe uşă. Azi am cântat „Steagul Lui deasupra noastră e iubire” şi doamna ne-a zis că putem să cântăm şi cu „Şorţul Lui deasupra noastră e iubire”. Tatăl lui Jeremy poartă şorţ când face pâine şi mama lui Sue, când face plăcintă, a adăugat ea, în timp ce privea în sus cu faţa ei radioasă aşteptând. Tu ai şorţ?

Am dat din cap că nu.

– Nu, dar bunica mea avea un şorţ foarte frumos, i-am răspuns eu şi imediat m-am întors în timp, învăluită în mirosurile puternice şi gusturile de-ţi lăsau gura apă de supă de mazăre, de porumb şi budincă de orez. A purtat dintotdeauna acel şorţ pentru diferite treburi.

Melissa şi-a dat ghiozdanul jos şi s-a întins pe covor, aşteptând evident continuarea. – Bunica îşi folosea şorţul pe post de coş pentru ouă, mere, pere, ridichi, sparanghel şi salată, să le aducă din grădină, şi pentru scos boabele de mazăre din păstăi. Cu el ştergea rapid praful de pe pian sau de pe masă, când apărea în curte vreun musafir neaşteptat. Înfăşurat în jurul palmelor, şorţul îi oferea protecţie în timp ce scotea cartofi copţi din cuptor. Şi era întotdeauna la îndemână pentru şters transpiraţia de pe frunte. Am făcut o pauză de rememorare, apoi am continuat:

– Uneori îşi flutura şorţul în semn de la revedere sau îşi învelea braţele cu el când stătea pe veranda din spate şi afară era frig. Când eram tristă şi ruşinată, îmi puteam vârî faţa în moliciunea lui uzată şi mă simţeam mângâiată. Tot şorţul ei ajuta la oprirea sângerării când unul dintre verişorii mei mai mici se julea la vreun genunchi şi ajuta vreo fetiţă timidă din vecini să se ascundă în pliurile lui. Parcă ar fi avut propria măsură de magie a bunicii, am adăugat, zâmbind.

Împreună cu Melissa, am căutat pe internet diferite şorţuri, râzând la vederea unora, holbând ochii la vederea altora, huiduindu-le sau apreciindu-le pe altele.

– Gata, ştiu, a concluzionat Melissa. Hai să facem şorţuri! Doamna învăţătoare avea dreptate. Şorţul lui Dumnezeu înseamnă că dragostea Sa face absolut orice. Le putem purta de Ziua Recunoştinţei şi putem spune poveşti cu şorţuri.

Şi exact asta am făcut. încă avem acele şorţuri, deşi al Melissei i-a rămas mic şi se îndreaptă deja să îl poarte pe al meu. Uite aşa, din când în când, ne gândim la metafora şorţului.

Arlene R. Taylor

Acest articol face parte din cartea „Înaintăm împreună” de Ardis Carolyn