Bine este să aştepţi în tăcere ajutorul Domnului. (Plângerile lui Ieremia 3:26)

Ca mamă singură, mi-a fost foarte greu să-mi cresc cele două fiice cu salariul de profesoară, timp de 17 ani. Dar cel mai greu moment a fost când fiica cea mare, la numai 20 de ani, studentă la Facultatea de Drept şi fără bursă de studii, a trebuit să suporte o operaţie care costa 7000 de euro.

Nu aveam banii aceştia, nici casă, nici maşină sau alte bunuri pe care să le putem vinde, nici măcar şansa vreunui împrumut de la bancă.

M-am rugat fierbinte împreună cu prietena mea din America. Ea îi făcuse chemare fiicei mele pentru a se opera în Statele Unite, dar nu a primit viză.

Ştiind că toate resursele sunt la Domnul, m-am rugat să am pace şi linişte, răbdare şi încredere. Am lăsat toate grijile la picioarele Lui şi am aşteptat. Am văzut cu uimire cum funcţionează solidaritatea umană şi cum empatizează oamenii atunci când cineva se află în suferinţă. Dumnezeu are multe căi nebănuite, acolo unde omul nu vede niciuna.

Când mai era doar puţin timp până la operaţie, şi cum nu reuşisem să strâng decât mai puţin de jumătate din banii necesari, am început să intru în panică. În perioada aceea de frământare, o fostă colegă de serviciu, profesoară de religie ortodoxă, al cărei soţ este preot, m-a invitat la ea acasă.

– Ce casă frumoasă aveţi! am exclamat cu admiraţie.

– Oh, a durat nouă ani până am construit-o!

– Da, dar aţi avut banii necesari!

– Nu, dar prietenii ne-au împrumutat fără să ne ceară dobândă.

– O, ce n-aş da să am şi eu nişte prieteni ca ai voştri! am zis oftând.

– Care este problema? Ce s-a întâmplat?

I-am explicat Mirelei necazul meu, iar ea mi-a spus zâmbind:

– Nu vă îngrijoraţi, vă vom ajuta noi cu banii necesari, aşa cum şi noi am fost ajutaţi.

Colegii ştiau că eu sunt adventistă şi doreau să vadă cum mă va ajuta biserica mea. Dumnezeu a lucrat în aşa fel încât n-am mai avut nevoie să împrumut niciun ban. Cu o zi înainte de operaţie, am fost întrebată de colegi:

– A putut Dumnezeul tău să-ţi facă rost de bani?

– Cu siguranţă. Mare este Dumnezeu!

Deşi nu meritam, El a fost credincios ca întotdeauna şi nu m-a lăsat să lupt de una singură. Aceasta a fost o nouă oportunitate de evanghelizare, când toţi ochii erau îndreptaţi asupra noastră ca să vadă ajutorul Domnului.

Operaţia a avut succes, iar noi am oferit cu acea ocazie, la spital, mai multe cărţi Viaţa lui Iisus şi Tragedia veacurilor.

Uzi Sora, Piteşti

Devoționalul pentru femei a fost preluat de pe devotionale.ro.

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO