Solie la timpul potrivit

Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc săracilor Evanghelia, M-a trimis să tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc robilor de război slobozirea şi orbilor, căpătarea vederii, să dau drumul celor apăsaţi. (Luca 4:18)

Mulţumesc Domnului Isus Hristos, care m-a iubit atât de mult, m-a găsit acolo unde eram, m-a vindecat şi m-a eliberat. Mi-a dat binecuvântări mai multe decât meritam şi gândeam. Darurile acestea mă fac recunoscătoare şi mă îndeamnă să împărtăşesc şi altora bunătăţile lui Dumnezeu.

M-am bucurat când, la biserica locală, urma să aibă loc o evanghelizare medicală. Ocazia aceasta m-a determinat să mă rog mai mult decât în alte ocazii pentru vecinii mei, ca ei să poată şi să vrea să participe. Am avut un îndemn puternic din partea Duhului Sfânt, care-mi spunea: „Mergi acum la vecinii tăi şi invită-i, căci acum şi aici este cea mai mare nevoie de tine!” Am plecat cu invitaţii la vecina care mă solicitase de multe ori când avea nevoie de injecţii sau când trebuia să îi verific glicemia sau tensiunea arterială. Am găsit-o acasă, dar nu era singură. Un vecin care se mutase recent lângă casa ei venise în vizită. Am ştiut atunci că venisem pentru domnul acela. Vecina mea era prea în vârstă şi foarte bolnavă pentru a mai putea să iasă din casă. Le-am dat invitaţiile, iar ea, care nu putea să meargă, l-a îndemnat pe vecinul ei să participe. Ea ştia că eu îi doream mereu binele şi i-a mărturisit lucrul acesta şi vecinului.

Domnul acela a acceptat invitaţia şi a mers împreună cu familia mea la biserică. Am fost în fiecare seară, timp de şase zile. Omul ne-a mulţumit pentru disponibilitatea noastră, ne-a declarat că a fost foarte încântat şi că doreşte să participe la biserica noastră. Ne-a mai vizitat în alte trei sâmbete şi şi-a exprimat dorinţa de a participa la studii biblice. La biserică, a primit mai multe cărţi scrise de Ellen White. Îi place mult să citească şi a fost foarte încântat de cărţile primite.

Să-I mulţumim lui Dumnezeu pentru lumina primită. Suntem privilegiate şi, în acelaşi timp, responsabile. Haideţi să folosim astăzi ocaziile oferite de Dumnezeu. Să ne rugăm şi să lucrăm pentru semenii noştri.

„Sunt mulţi oameni care au nevoie de lucrarea unor inimi iubitoare de creştini. Mulţi oameni ruinaţi ar fi putut totuşi să fie salvaţi dacă vecinii lor, oameni obişnuiţi, ar fi făcut un efort personal pentru ei. Mulţi aşteaptă ca cineva să li se adreseze direct. Chiar în familie, între vecini, în oraşul în care trăim, este de lucru pentru noi ca misionari ai lui Hristos” (Hristos, Lumina lumii, p. 109).

Lenuţa Feraru, Oneşti, Moldova