Dumnezeu face tot (I)

Tot ce veţi cere cu credinţă, prin rugăciune, veţi primi. (Matei 21:22)

Viaţa pe acest pământ este plină de situaţii prevăzute sau neprevăzute, care ne pun la încercare credinţa. Este ca şi cum, din când în când, suntem chemaţi la un examen al vieţii. Contează foate mult pregătirea de dinainte. Cultivăm o relaţie puternică cu Dumnezeu în vremuri bune? Aceasta ne va susţine în momentele grele.

Mă aflam la medic cu fiica mea, care avea probleme la coloană, scolioză dorso-lombară-diastematomielie. Din păcate s-a născut cu boala aceasta. Am fost cu ea la un medic în Târgu-Mureş, care ne-a sugerat să stăm liniştiţi atâta timp cât ea nu are probleme.

După câţiva ani, medicul de familie ne-a sfătuit să încercăm şi în altă parte. Aşa am ajuns la un medic ortoped din Arad, care, după investigaţiile făcute, a dat verdictul: „Doamnă, să nu vă cheltuiţi barai pe la doctori, puteţi merge şi la Dumnezeu că tot nu are ce să-i facă.” Am rămas fără nicio replică, dar am mers la Dumnezeu. M-am aşezat pe genunchi şi I-am spus Domnului: „Doamne, dacă medicii nu pot face nimic în dreptul ei, ştiu că Tu eşti cel mai bun şi cel mai mare Medic din lume. Ia-o pe Adelina în palmele Tale şi poartă-i de grijă!” Aceasta se întâmpla în luna septembrie 2012.

O lună mai târziu, într-o dimineaţă, am plecat la serviciu. Am primit un telefon de la fiica mea, care mi-a spus: „Mami, nu pot să stau în picioare, mă doare burta rău şi îmi e amorţit piciorul stâng.” Am vrut să merg acasă, dar m-a încurajat că nu-i nevoie, că îi va trece… Din nefericire, situaţia s-a agravat. În seara aceea, am ajuns de urgenţă la un spital din Arad, pe mâna doctorului Moldovan Zenu, care, în dimineaţa următoare, a dus-o la sala de operaţie cu diagnosticul „apendicită”.

După operaţie, medicul m-a chemat deoparte şi mi-a zis: „Doamnă, am veşti bune şi veşti rele. Fiica dumneavoastră a avut apendicele inflamat, dar i l-am scos. A mai avut un chist hematic, de mărimea unui ou la ovarul drept, care s-a perforat şi s-a împrăştiat printre intestine. Am curăţat tot ce am putut. Partea rea este că i-am găsit o malformaţie pe intestin, diverticul Meckel, care e foarte inflamat. Trebuie operată din nou.” După şapte săptămâni, eram din nou la spital pentru cea de-a doua operaţie a fiicei mele. Am mers cu inima destul de strânsă. Dar ne-am rugat şi am predat totul în mâna Domnului.

Câţiva prieteni deosebiţi ne-au fost alături şi s-au rugat pentru familia noastră, iar Dumnezeu a lucrat într-un mod minunat. Credinţa a fost răsplătită.

Daria Ivasco, Banat