Grija Tatălui ceresc
Căci nu-mi ajunge cuvântul pe limbă şi Tu, Doamne, îl şi cunoşti în totul. Tu mă înconjori pe dinapoi şi pe dinainte şi-Ţi pui mâna peste mine. O ştiinţă atât de minunată este mai presus de puterile mele, este prea înaltă ca s-o pot prinde. (Psalmii 139:4-6)
Nepotul cel mai mic avea probleme cu căile respiratorii, de aceea în luna iunie 2013 l-am dus la Praid. Zilnic coboram în mină pentru tratament şi petreceam acolo ore întregi. Micuţul Marc, care avea 5 ani, îmi aducea multă bucurie prin comportamentul lui ascultător, prin mintea ageră, prin spiritul de observaţie şi prin răspunsurile frapante. Şi-a găsit locul repede şi s-a împrietenit uşor. Cazarea era la câteva sute de metri de salină şi uneori parcurgeam drumul pe jos, ca o plimbare. Într-o zi, deşi de dimineaţă erau nori, am pornit totuşi pe jos. Ca măsură de siguranţă am luat o umbrelă la mine. Pe drumul spre casă, ne-a prins o ploaie torenţială de vară, ca şi cum s-ar fi deschis zăgazurile cerului. Ne-am adăpostit sub o streaşină, protejându-mi nepotul de ploaie cu corpul meu şi cu umbrela. Dar am simţit în câteva minute că spatele meu era ud leoarcă. Marc s-a întors către mine şi m-a întrebat:
– Buni, ce rău am făcut noi de ni s-a întâmplat asta? Înainte să-i pot răspunde, o maşină a oprit lângă noi şi şoferul ne-a zis să urcăm ca să ne ducă acasă. Era gazda noastră, care ne-a recunoscut în ciuda ploii torenţiale. Seara i-am povestit ce Dumnezeu vrednic de laudă avem, care ne-a trimis ajutor la nevoie, şi în loc să venim acasă pe jos, în frig şi ploaie, am venit cu maşina în care era cald.
Eu am încercat să-l protejez pe nepoţelul meu de ploaia rece, dar cum s-ar putea măsura şi preţui grija minunată pe care o simţim zi de zi, atunci când iubitul Tată ceresc ne ocroteşte în bunătatea şi dragostea Sa, împlinind toate nevoile noastre?
În această dimineaţă porneşte la drum împreună cu Domnul. El nu te lasă niciodată singură, iar dacă vin ploi, furtuni, vei putea spune: „Tu mă înconjori pe dinapoi şi pe dinainte şi-Ţi pui mâna peste mine.”
„«Dumnezeu este iubire» este scris pe fiecare boboc de floare ce stă să se deschidă, pe fiecare fir de iarbă ce se ridică. Păsărelele încântătoare care fac să răsune aerul cu trilurile lor înveselitoare, florile atât de delicat colorate care în desăvârşirea lor îşi răspândesc parfumul, copacii falnici ai pădurii cu bogatul lor frunziş de un verde viu: toate mărturisesc despre grija părintească şi iubitoare a Dumnezeului nostru şi despre dorinţa Sa de a-i face fericiţi pe copiii Săi.” (Ellen G. White, Calea către Hristos, p. 2)
Markos Manyi, Târgu Mureş, Transilvania de Sud
