Fulgerul

Îngerul Domnului tabără în jurul celor ce se tem de El şi-i scapă din primejdie! (Psalmii 34:7)

Se întâmpla în vara anului 1995. Pe atunci încă mai ploua serios vara, ploi torenţiale cu tunete şi fulgere. M-am dus la mama s-o ajut puţin la prăşit de porumb. Ea era la câmp, împreună cu sora mea mai mare. Am luat şi eu o sapă şi m-am dus după ele. La un moment dat, s-a înnorat. Se apropiau tot mai ameninţători norii grei şi negri. Mama spunea să lăsăm treaba şi să plecăm, pentru că venea furtuna. Noi am insistat să terminăm bucata de porumb ca să nu mai vină şi a doua zi. Am grăbit prăşitul, am terminat, dar ne-a prins ploaia. Mama a zis să lăsăm sapele pe câmp, că e periculos când plouă şi fulgeră să le luăm cu noi. Dar de unde, eu le-am luat pe toate trei şi am pornit la drum. Aproape de casă erau nişte oameni, la adăpost de ploaie sub streaşină unei case, şi ei ne-au văzut. Atunci s-a întâmplat… Un fulger a strălucit cu putere şi cu zgomotul specific. Am crezut că s-a crăpat ceva, era un zgomot asurzitor, aşa că am lăsat sapele jos, mi-am prins capul cu mâinile şi am înţepenit. Nu credeam că vom scăpa vreuna dintre noi cu viaţă. Vecinii se uitau la noi ca la nişte minuni. Erau mai speriaţi şi mai miraţi decât noi. Au spus că au văzut fulgerul scurgându-se între noi, dar noi nu aveam nimic. Eram toate trei întregi, neatinse de acel fulger.

Azi, când mă gândesc la acele momente, îmi dau seama de două lucruri foarte importante: (1) Dumnezeu e lângă noi, la orice pas, (2) Satana vrea să ne lovească şi să ne distrugă.

Ce minunat îşi împlineşte Dumnezeu făgăduinţele! „Ajutorul îmi vine de la Domnul, care a făcut cerurile şi pământul. Da, El nu va îngădui să ţi se clatine piciorul; Cel ce te păzeşte nu va dormita. […] Domnul este Păzitorul tău, Domnul este umbra ta pe mâna ta cea dreaptă. […] Domnul te va păzi de orice rău, îţi va păzi sufletul. Domnul te va păzi la plecare şi la venire, de acum şi până în veac.” (Psalmii 121:2,3,5,7,8)

Draga mea, oricine ai fi, când citeşti aceste rânduri astăzi, predă-ţi sufletul în mâna lui Dumnezeu ca El să-ţi fie Domn şi Ocrotitor. El ne este alături în orice necaz, ne cunoaşte mai bine decât ne cunoaştem noi înşine şi doreşte să te călăuzească şi să te îndrume la tot pasul. Vrea să-ţi fie părtaş la bucuriile tale, dar şi la necaz, în boală sau în orice încercare neaşteptată.

„Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, încrede-te în El, şi El va lucra” (Psalmii 37:5).

Crede cu tărie acest lucru!

Geta Lâzăruţ, Pângăraţi, Moldova