Inimi frânte
Domnul este scăparea celui asuprit, scăpare la vreme de necaz.
(Psalmii 9:9)
Pentru o bună perioadă am lucrat la un adăpost destinat femeilor abuzate şi copiilor lor. Scriam povestiri despre ce se realiza pentru victimele abuzului din districtul nostru şi am fost inspirată să iau parte la salvarea acestor femei.
Munca aceea îmi aducea satisfacţie. Consilierea era făcută de personal calificat, însă alături de soţul meu, care e pastor, am ascultat istoriile tragice ale acestor femei şi am petrecut timp liniştindu-le şi încurajându-le. Le-am oferit de mâncare şi un loc unde să doarmă şi ne-am ocupat de copii. Directorii programului ne-au spus că cei care trecuseră pe la noi au povestit apoi despre atmosfera de pace şi dragostea pe care le-au simţit acolo. Adesea, femeile erau transferate din districtul nostru în locuri în care li se ofereau alte posibilităţi, şi asta destul de repede, astfel încât locul unde se mutau să fie secret.
Din nefericire, în ciuda eforturilor consilierilor şi a rugăciunilor noastre, multe dintre femei se întorceau la viaţa de disperare şi abuz de care avuseseră parte înainte. Câteodată, în ciuda condiţiilor de care beneficiau şi a protecţiei care li se oferea, viaţa lor, aşa cum era, li se părea mai sigură decât necunoscutul unui nou început în alt oraş.
Intr-o zi, o tânără mamă mi-a spus că se gândea să se întoarcă la iubitul ei. „Nu e rău când nu se îmbată.” Nu o dată se întorsese la el. La început era întotdeauna foarte grijuliu – pentru scurt timp – după care devenea din nou abuziv. Bineînţeles că ea era de vină că el se enerva. Şi, în timp ce vorbeam, băieţelul ei o tot lovea peste picior ca să îi capteze atenţia. Copilul întărâta câinii şi îşi chinuia surioara mai mică adesea. Şi am simţit că trebuie să îi spun: „Uită-te la fiul tău. Se antrenează să fie un abuzator. E tipul de soţ şi tată pe care vrei să îl creşti?”
Era atât de obişnuită să fie abuzată, încât nici nu observa comportamentul agresiv al fiului ei. A început să se gândească serios la ce îi spusesem.
La scurt timp după discuţia noastră, s-a mutat de la noi. M-am rugat pentru ea şi sper că a avut curajul să înceapă o nouă viaţă, mai ales de dragul copiilor ei.
Bob Pierce, fondatorul Misiunii World Vision, spunea că mottoul lui este: „Să mi se frângă inima de lucrurile care îi frâng inima lui Dumnezeu.” Câtă inspiraţie în acest ţel!
TERESA GALEŞ
