Binecuvântează, suflete, pe Domnul şi nu uita niciuna din binefacerile Lui. El îţi iartă toate fărădelegile tale, El îţi vindecă toate bolile tale.

(Psalmii 103:2,3)

Am experimentat adesea în viaţa mea făgăduinţa vindecării, dar am avut ocazia să constat că uneori Cerul tace.

Era pe la sfârşitul verii. Un consult obişnuit la ochi pentru operaţia de cataractă l-a determinat pe soţul meu să meargă la medicul specialist. După un examen amănunţit, i s-a comunicat că nu ochiul era urgenţa, ci inima… Un şoc puternic i-a cutremurat fiinţa. Inima? A funcţionat perfect de-a lun­gul celor 73 de ani. Era nevoie acum de trei bypasuri şi aorta urma să fie reînnoită, iar acestea trebuiau rezolvate nu cândva, ci urgent.

În acelaşi an, aceeaşi lună, am fost transportată de câteva ori la spital cu ambulanţa din cauza unor probleme la nivelul vezicii biliare. Până atunci nu ştiam că le am. Durerile insuportabile mă determinaseră să cred că e vorba de ceva serios, care nu se rezolvă cu ceai de mentă sau de muşeţel… Grija pentru operaţia complicată a soţului mă neliniştea, agravându-mi starea. Şi iată-ne, într-o zi, pe amândoi în clinici diferite, la distanţă mare unul de altul, programaţi pentru operaţie. Pentru mine, era prima operaţie din viaţă. Operaţia pe inimă, cu trei bypassuri şi înnoirea aortei, a decurs foarte bine. Acum eram eu la rând. Între timp, soţul meu a fost dus la o cli­ nică de recuperare, deci nu mă putea vizita.

Am suferit mult, căci, probabil, rutina intervenţiei chirurgicale face să se strecoare şi greşeli. După 13 luni, aceste greşeli din neatenţie îmi produc încă zilnic suferinţă. Dar m-am resemnat; probabil că ea va rămâne astfel pentru restul vieţii. Sunt convinsă şi mă bucur de pe acum la gândul că, odată cu reînnoirea pământului, vom primi corpuri noi cu inimi tari, sănă­ toase, care nu vor mai avea nevoie să fie „cârpite”, iar fierea mea nu va mai fi dureroasă. Nu va mai fi nevoie nici de medicamente. „Nu se va face niciun rău şi nicio pagubă pe muntele Meu cel sfânt” (Isaia 11:9).

Eu şi soţul meu dorim să lăudăm binefacerile Domnului constatate cu ocazia operaţiilor noastre. Nu vrem să uităm ce s-a întâmplat cu noi în timp ce am dormit patru, respectiv cinci ore, pe masa de operaţie… Mulţi nu se mai trezesc, dar noi ne-am trezit şi trăim cu aceste „reparaţii”, ca să poves­tim minunile Lui de care ne bucurăm zilnic.

De ce a fost nevoie să fim operaţi în acelaşi timp? Nu am înţeles. Impor­tant este că, şi cu această ocazie, am simţit mâna vindecătoare a lui Dum­nezeu, care a promis în Cuvântul Său: „Dacă vei asculta cu luare aminte de glasul Domnului…, Eu sunt Domnul, care te vindecă!” (Exodul 15:26).

ELFRIEDE STARCK – CHIRIAC

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO