Categorie: Studiu Majori

Pentru studiul din această săptămână, citeşte: Gal. 4,4; 1 Tim. 2,5; 3,16, Evr. 4,15.16; 1 Ioan 4,1-3.

Sabat dupa-amiaza

Text de memorizat: „Cuvantul S-a facut trup si a locuit printre noi.” (Ioan 1,14)
Fara vreo explicatie rationalista, Isus Hristos este prezentat in Noul Testament ca fiind atat uman, cat si divin. Dupa ce-si incepe Evanghelia vorbind despre Cuvantul care este Dumnezeu (Ioan 1,1), Ioan face extraordinara declaraţie ca acest Cuvant, acest Dumnezeu, „S-a făcut trup si a locuit printre noi” (vers. 14). Si anticipand, probabil, ingrijorarile viitoare cu privire la contaminarea morala, Noul Testament sustine viata fara  pacat a lui Isus cu o consecventa fara echivoc (Evrei 7,26; 1 Petru 2,22). Mai mult decat atat, scriitorii Noului Testament Il privesc pe Isus in mod cat se poate de realist, ca fiind obiectul indreptatit al inchinarii si veneratiei lor (Fapte 7,59; Rom. 9,5; Evr. 1,6). Acesti crestini din perioada primara a bisericii nu erau retinuti de problemele filosofice inerente conceptului de Dumnezeu-om sau de dificultatile pe care avea acesta sa le ridice pentru ganditorii de mai târziu…. „Umanitatea Fiului lui Dumnezeu este totul pentru noi… Atunci cand abordam acest subiect, am face bine sa ascultam cuvintele spuse de Domnul Hristos lui Moise, la rugul aprins: ’Scoate-ti incaltamintele din picioare, caci locul pe care calci este un pamant sfant’ (Ex. 3,5). Ar trebui sa ne apropiem de acest studiu cu umilinta celui care vine sa invete.” – Ellen G. White, Selected Messages, vol. 1, pag. 244

Vezi Ellen G. White, capitolul „Dumnezeu cu noi”, din cartea Hristos, Lumina lumii.
Este interesant sa observam cu cata grija tratează Matei si Luca genealogia lui Isus (Mat. 1,16.18; Luca 3,23; compara cu 1,26-35). Nu ar fi putut fi mai atenti si mai minutiosi decat atat, asupra acestui aspect. Observam absenta oricărei confuzii, iar Evanghelia lui Ioan ne ofera probabil cea mai categorica afirmare a divinitatii lui Isus din intreaga Scriptura (Ioan 1,1- 3.14). Nasterea dintr-o fecioara, pe care se bazeaza sustinerea preexistentei si a divinitatii lui Hristos, ramane neclintita ca stanca, in Evanghelii.
„O altă ratacire primejdioasa este invatatura care neaga dumnezeirea lui Hristos, pretinzand ca n-a existat inainte de venirea Lui in lume. Aceasta teorie este primita favorabil de o mare categorie de credincioşi care pretind a crede Biblia, dar ea contrazice in mod direct declaratiile lamurite ale Mantuitorului nostru, cu privire la legatura Sa cu Tatal, la caracterul Sau divin si la preexistenta Sa. Acestea nu pot fi sustinute fara o deformare cu totul nesigura a Scripturilor. Ea nu numai ca diminueaza importanta conceptiilor omului referitoare la lucrarea de mantuire, dar submineaza credinta in Biblie ca o descoperire de la Dumnezeu. In timp ce aceasta o face mai primejdioasa, ea devine si mai greu de intampinat. Daca oamenii leapada marturia Scripturilor inspirate cu privire la dumnezeirea lui Hristos, este zadarnic sa discutăm aceasta problema cu ei, caci niciun argument, oricat de categoric ar fi, nu-i va convinge… Nimeni dintre aceia care sustin aceasta ratacire nu poate avea o conceptie adevarata despre caracterul si misiunea lui Hristos sau despre marele plan al lui Dumnezeu pentru mantuirea omului.” – Ellen G. White, Tragedia veacurilor, capitolul „Cursele lui Satana”, pag. 524

Intrebari pentru discutie:

– Citeste pasajul de mai sus, citat din Ellen G. White. De ce este atat de important sa aderam la doctrina divinitatii lui Hristos si a egalitatii Sale cu Tatal? Ce pierde Planul de Mantuire, daca noi abandonam aceasta invatatura?
– Cat de important este incidentul din Matei 9,1-8? Cat de deliberat a adus Isus în discuţie problema divinitatii Sale? Ce lectii incerca El sa-i invete pe oameni? Ce legatura a facut El intre boala noastră fizica si cea spirituala?
– Mediteaza asupra implicatiilor divinitatii lui Hristos in lumina Crucii. Fii pregatit sa-ti prezinti parerea in cadrul grupei, la Scoala de Sabat.

Noul Testament este plin de dovezi cu privire la divinitatea lui Isus, dar spatiul nu ne permite o prezentare mai detaliata a lor aici. Am fi putut sa ne referim, de exemplu, la atribute precum vesnic sau creator, atribuite lui Isus; la autoritatea Lui de a ierta pacatele; la declaratia Lui ca va fi judecator la judecata din urma. In plus, gasim Numele lui Isus asociat cu cel al Tatalui pe pozitie de egalitate, precum in formula de botez (Mat. 28,19). De asemenea, în Ioan 14,9, Isus foloseste cuvinte care, pe buzele oricarei alte fiinte omenesti, ar fi constituit o evidenta blasfemie: „Cine M-a vazut pe Mine, a vazut pe Tatal”.
6. Citeste urmatoarele pasaje. Ce ne spun ele cu privire la divinitatea lui Hristos?
1 Cor. 1,3 ______________________________________________________
2 Cor. 13,14 _____________________________________________________
Apoc. 20,6 _____________________________________________________
Apoc. 22,3 _____________________________________________________
Pasajele de mai sus Îl asaza pe Domnul Hristos pe pozitie de egalitate cu Cel pe care Il numim „Dumnezeu Tatal”, iar lucrul acesta este in deplina armonie cu propriile declaratii rostite de Isus pe cand trecea pe drumurile prafuite ale Palestinei. In Ioan 10,30, de exemplu, El a declarat: „Eu si Tatal una suntem”. Forma de neutru a cuvantului grecesc tradus aici prin „una” implica cea mai stransa unire sau uniune pe care o poate concepe mintea omenească. Isus si Tatal sunt de aceeasi  substanta, de aceeasi natura, fara ca sa fie, insa, una si aceeasi Persoana (caz in care ar fi folosit genul masculin). Totusi, daca iti este greu sa sondezi adancimile acestor declaratii, nu esti nici pe departe singurul. Cu cat cercetezi mai in profunzime subiectul acesta, cu atat devii mai constient de profunzimea propriei ignorante.
Dar imagineaza-ti ca Fiinta pe care noi o cunoastem sub numele de Dumnezeu Tatal a venit sa moara pentru noi, iar Cea pe care o cunoastem sub numele de Isus a ramas in cer (vorbim in termeni omenesti, ca sa subliniem ideea de baza). Nu s-ar fi schimbat nimic, cu excepţia faptului ca L-am fi numit pe Fiecare cu numele pe care il folosim acum pentru celalalt. Aceasta inseamna egalitatea din cadrul Divinitatii.
Trece in revista momentele principale ale vietii lui Isus. Ce ne spun ele despre caracterul lui Dumnezeu? De ce, cunoscand toate acestea, ar trebui sa fim plini de speranta, de bucurie si de incredere?

Scriitorii Noului Testament arata clar ca Isus merita titlul divin de Dumnezeu. Acest fapt capata o semnificatie in plus atunci cand ne gandim ca, in afara de Luca, toti ceilalti scriitori au fost iudei, cu convingeri puternic monoteiste, care nu foloseau cu prea mare usurinta titlurile divine. Trebuie sa intelegem, asadar, ca marturia lor in legatura cu divinitatea lui Isus izvora din cea mai profunda convingere, inspirata de Duhul Sfant.
5. In ce fel sustin urmatoarele pasaje divinitatea lui Isus?
Matei 3,3 ______________________________________________________
Ioan 1,1 _______________________________________________________
Ioan 1,18 ______________________________________________________
Ioan 20,28 ______________________________________________________
Matei 3,3 face referire la Isaia 40,3, unde Isaia foloseste cuvantul „Iahve”, cel mai sacru Nume al lui Dumnezeu in Vechiul Testament. In original, constructia pasajului din Ioan 1,1 nu lasa nicio umbra de indoiala cu privire la ce vrea sa spuna Ioan. La saizeci si cinci de ani dupa moartea Sa, Isus este in mod explicit numit Dumnezeu de catre cineva care Ii fusese foarte apropiat. In ceea ce priveste pasajul din Ioan 1,18, expresia greaca folosita aici Il numeste pe Isus „singurul Dumnezeu”.
Dar ce se poate spune despre Ioan 20,28? A fost aceasta doar o exclamatie de surpriza din partea lui Toma, asa cum oamenii din zilele noastre folosesc Numele lui Dumnezeu pentru a-si exprima uimirea sau socul? Ca sa ajungem la aceasta concluzie, ar insemna sa cautam cu tot dinadinsul o practica moderna in timpul Noului Testament. In primul rand, evreii, cu grija deosebita pe care o  aveau de a nu comite blasfemie, nici nu aveau astfel de expresii in vocabular. Mai mult decat atat, chiar modul în care este construit textul militeaza impotriva unei astfel de interpretari. Pasajul spune: „Toma I-a zis”. Cu alte cuvinte, Toma I s-a adresat lui Isus; a fost o expresie a credintei, nu o exclamatie de surpriza, iar faptul ca Isus nu l-a mustrat arata ca El a aprobat marturisirea lui Toma.
Isus ca Dumnezeu este acelasi Isus care S-a dat pe Sine ca jertfa pentru pacatele noastre. Cu cat mai mult ar trebui sa insemne Crucea pentru noi, stiind ca Dumnezeu – Dumnezeu! – era acolo, atarnand pe cruce pentru pacatele noastre.

In ciuda declaratiilor cat se poate de clare, care sustin divinitatea lui Isus si egalitatea Sa cu Dumnezeu Tatal, intalnim totusi pasaje care cer o explicatie. Un astfel de exemplu il intalnim, fara indoiala, in cel mai iubit si mai bine cunoscut text din Biblie, Ioan 3,16: „Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu nascut [zamislit] ” (trad. KJV) Problema este: cum spune textul ca Isus a fost „nascut”, daca este vesnic? L-a nascut cineva, ca pe noi ceilalti?
Expresia „singurul nascut [zamislit]” este, in limba greaca, un singur cuvant, monogenes, care apare de nouă ori in Noul Testament, cinci dintre aceste referinte aplicandu-se la Isus, toate in scrierile lui Ioan (Ioan 1,14.18; 3,16.18; 1 Ioan 4,9). Este semnificativ faptul ca toate cele cinci referinte apar in scrierile acelui autor care, inca de la inceputul Evangheliei sale, cauta sa stabileasca divinitatea lui Isus Hristos. Intr-adevar, el incepe subliniind chiar acest aspect. „La inceput era Cuvantul si Cuvantul era cu Dumnezeu si Cuvantul era Dumnezeu” (Ioan 1,1). Ar fi de neconceput ca acest scriitor iudaic sa atribuie titlul de Divinitate cuiva pe care-l considera a nu fi decat o fiinta creata.
4. In fiecare dintre pasajele urmatoare, cuvantul monogenes se refera la altcineva decat Isus. Dacă nu esti familiarizat cu limba greaca, poti ghici din traducere unde apare cuvantul. Ce crezi ca inseamna?
Luca 7,11-15 ____________________________________________________
Luca 8,41.42 ____________________________________________________
Luca 9,38 ______________________________________________________
Baiatul din Nain, care murise, este descris ca „singurul fiu” („singurul fiu al mamei lui”). Aici nu se pune deloc accentul pe ideea de nascut, ci, mai degraba, pe unicitate, unul singur de acel fel. Acelasi lucru este adevarat si in cazul fiicei lui Iair – ea era „singura lui … fiica”, monogenes al acelui om, singurul sau copil; in acest sens, ea era unica. Aceeasi idee este subliniata si in Luca 9,38.
Majoritatea cercetatorilor sustin ideea ca, din punct de vedere lingvistic, monogenes nu asaza accentul pe ideea de nastere sau zamislire, ci mai degraba pe cea de unicitate, unul singur de un anumit fel. Cum ne ajuta ideea aceasta sa intelegem mai bine marele sacrificiu făcut pentru noi la Cruce?

Exista si alte dovezi, de data aceasta in Noul Testament, care ne descopera preexistenta lui Isus. Probabil ca unele dintre cele mai interesante vin chiar de pe buzele lui Isus, din cuvintele pe care le-a rostit cu privire la Sine Insusi si din care ne dam seama ca era constient de propria preexistenta.
Descoperim aici indicii directe si indirecte cu privire la faptul ca Isus era, intr-adevar, constient de propria istorie. Un exemplu de o astfel de aluzie indirecta la preexistenta Sa este afirmatia din Luca 19,10, ca „Fiul omului a venit sa caute si sa mantuiasca ce era pierdut”. De exemplu, daca cineva spune: „Am venit la Londra sa lucrez in Camera Comunelor”, persoana aceea implica faptul ca inainte a locuit in alta parte. Cineva care ar fi locuit dintotdeauna la Londra nu ar fi folosit aceasta expresie. O declaratie explicita din partea lui Isus avem in cuvintele rugaciunii Sale din Saptamana Patimilor, cand I-a cerut Tatalui sa-L proslaveasca„cu slava pe care o aveam la Tine, inainte de a fi lumea” (Ioan 17,5).
3. In ce fel ne descopera pasajele urmatoare nu numai preexistenta lui Hristos, ci si faptul ca El era constient de aceasta preexistenta?
Ioan 3,13 ______________________________________________________
Ioan 8,23 ______________________________________________________
Ioan 8,58.59 ____________________________________________________
Ioan 17,8.24 ____________________________________________________
„Mai inainte ca sa se nasca Avraam, Eu sunt” (Ioan 8,58 KJV). Expresia „Eu sunt”, folosita in acest text si in alte locuri din Sfanta Scriptura, transmite ideea de vesnicie, de preexistenta vesnica. Ascultatorii lui Isus, cunoscand foarte bine adevarata semnificatie a acestor cuvinte, au luat pietre sa-L omoare pentru ceea ce ei considerau a fi o teribila blasfemie (vers. 59).
„Vorbind despre preexistenta Lui, Domnul Hristos ne duce cu gandul inapoi, prin veacuri nedatate. El ne asigura ca nu a fost niciodata vreun timp cand El sa nu fi fost in partasie stransa cu Dumnezeul cel vesnic. El, al carui glas il ascultau iudeii atunci, fusese una cu Dumnezeu, ca Unul care crescuse odata cu El.” – Ellen G. White, în Signs of the Times, 29 august 1900
Cum ne ajuta citatul de mai sus, impreuna cu textele pe care tocmai le-am amintit, sa intelegem mai bine incredibilul sacrificiu adus la Cruce, in favoarea noastra?

1. De ce trebuie sa ne intereseze atat de mult preexistenta lui Hristos? Ce legatura are ea cu mantuirea noastra? In ce fel te ajuta pasajele din Evrei 1,1-4 şi Coloseni 1,15-20 sa gasesti raspunsul la intrebarea de mai sus?
______________________________________________________________
______________________________________________________________
In ceea ce ne priveste, existenta fiecaruia dintre noi a inceput atunci cand ne-am nascut (sau, asa cum sustin unii, atunci cand am fost concepuţi). Cu Hristos, lucrurile au stat in mod diferit. El nu a venit la existenta in pantecul Mariei, ci a existat dinainte, din vesnicie. Aceasta intelegem prin preexistenta Sa. El a existat dintotdeauna.
2. In ce fel vorbesc textele urmatoare despre preexistenta lui Hristos?
Is. 9,6 _________________________________________________________
Mica 5,2 (compara cu Mat. 2,1-6) ___________________________________
Cuvantul moţa’ah („obarsie” în trad. Cornilescu; „origine” in trad. RSV) din Mica 5,2 nu este uşor de tradus. Dar cealalta parte a versetului se refera, in mod clar, nu doar la preexistenta Carmuitorului care avea sa vina, ci la preexistenta Sa vesnica, din „zilele vesniciei”. (Vezi The SDA Bible Commentary, vol. 4, pag. 1025)

Isaia 9,6 vorbeste despre preexistenţa vesnica a acestei Persoane deosebite care urma sa vina in lume. Este un lucru extraordinar ca Cel a Carui venire era anuntata sa fie numit, printre alte titluri, „Dumnezeu tare, Tatal cel vesnic” (trad. KJV). Si aceste nume sunt si mai pline de semnificatie atunci cand ne gandim ca profetia se adresa unei natiuni categoric monoteiste; iar faptul ca Isaia se refera la acest Fiu ca fiind „Dumnezeu tare, Tatal cel vesnic” nu este altceva decat o uimitoare revelatie divina, care trece dincolo de modul de gandire obisnuit al profetului. Fiul este Tatal, „Tatal cel vesnic”?
Care alte aspecte ale credintei noastre, contrare normelor, obiceiurilor şi conceptiilor general-acceptate, trebuie sa le acceptam doar prin credinta, fara nicio dovada palpabila? Este ceva gresit in aceasta?

Pentru studiul din aceasta saptamana, citeste: Is. 9,6; Mica 5,2; Mat. 16,13-17; Ioan 1,1.14.18; 8,58; 17,5; 20,28; 1 Cor. 1,3; 2 Cor. 13,14.

Sabat dupa-amiaza

Text de memorizat: „La inceput era Cuvantul si Cuvantul era cu Dumnezeu, si Cuvantul era Dumnezeu. El era la inceput cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost facute prin El, si nimic din ce a fost facut, n-a fost facut fara El.” (Ioan 1,1-3)
Acum, lasand deoparte perspectiva istorica, revenim la Scriptura. Vrem sa vedem ce ne spune ea cu privire la Isus, Cel a cărui viata a atras atat de mult atentia, de-a lungul secolelor. In timp ce vom face acest lucru, sa avem tot timpul in minte dialogul de o importanta cruciala care a avut loc intre Isus si ucenicii Sai, pe cand se aflau in Cezareea Filipi. Atunci cand Petru L-a recunoscut ca fiind Mesia, Fiul lui Dumnezeu, Isus i-a amintit ca intelegerea aceasta nu se datora intelepciunii omenesti, ci ii fusese descoperita de „Tatăl Meu, care este in ceruri” (Mat. 16,17). (Vezi si Mat. 16,13-17; Mat. 11,25-27). „Carnea si sangele” (Mat. 16,17), intelepciunea noastra omeneasca, neajutata, nu este suficienta in fata celei mai mari taine a veacurilor.

Sa crezi in Isus, ca fiind Mesia si Fiul lui Dumnezeu, inseamna sa afirmi, indirect, ca El nu Si-a avut originea in pantecul Mariei. Inseamna sa sustii deosebirea esentiala dintre El si restul neamului omenesc, oricat de mult S-ar asemana El cu noi in alte privinte. Cu alte cuvinte, inseamna sa crezi ca El a existat inainte de a Se naste ca om, pe pamant; ca a preexistat. El „este chipul Dumnezeului celui nevazut”, prin Care „au fost facute toate lucrurile” (Col. 1,15.16). „El este mai inainte de toate lucrurile si toate se tin prin El.” (vers. 17).

In legatura cu identitatea lui Isus, citeste capitolul „Nu este acesta Fiul Tamplarului?”, din Hristos, Lumina lumii, de Ellen G. White.
„Cine este acest Isus? intrebau ei. Acela care pretinsese pentru Sine slava lui Mesia era fiul unui tamplar si lucrase impreuna cu tatal Sau, Iosif, aceasta meserie. Il vazusera lucrand in diferite locuri, ii cunosteau bine pe fratii si pe surorile Lui si nu erau straini de viata si de munca Lui. Il vazusera crescand din copilarie pana la tinerete si din tinerete pana la varsta de barbat. Cu toate ca viata Lui fusese nepatata, nu voiau sa creada ca El era Cel Fagaduit.” – Ellen G. White, Hristos, Lumina lumii, pag. 237 „Ei nu voiau sa admita ca Acela care Se ridicase din saracie si conditie sociala umila era mai mult decat un om de rand.” – Idem, pag. 239
„Un om care, fiind un simplu om, a spus lucrurile pe care le-a spus Isus, nu avea cum sa fie un mare invatator moral. Era fie un nebun…, fie chiar diavolul din iad. Trebuie sa te hotarasti; tu alegi: fie acest om a fost si este Fiul lui Dumnezeu, fie a fost un nebun sau chiar mai rau. Poti sa-l inchizi sau sa-l reduci la tacere, ca pe un alienat mintal, sa-l scuipi sau sa-l ucizi, ca pe un demon, sau poti sa cazi la picioarele Lui si sa-L numesti Domn si Dumnezeu. Dar sa nu venim cu tot felul de argumente absurde, cum ca ar fi fost un mare invatator omenesc. Viaţa Lui nu ne-a lasat aceasta opţiune. El Insusi nu a vrut sa ne ofere această alternativa.” – C. S. Lewis, „The Shocking Alternative”, pag. 56, în Mere Christianity (New York: McMillan- Collier, 1960), pag. 56

Intrebari pentru discutie:

– De ce noua, care traim la doua mii de ani după Isus, ne este mai usor sa-L acceptam pe Isus ca fiind Mesia, decat le-a fost celor care au trait in timpul Sau? De ce ne este mai greu?
– Scepticismul in legatura cu Isus va continua, probabil, cat timp va mai continua istoria acestei lumi. Care este, pentru tine, dovada cea mai convingătoare a autenticităţii lui Isus si a harului Sau mantuitor? Cum le-ai putea impartasi si altora aceasta dovada, astfel incat sa-i convingi si pe ei?
– In aceasta saptamana, am vazut cum a fost folosit raţionalismul stiintific al Iluminismului ca o armă impotriva credintei. Care sunt alte cateva astfel de curente, filosofii sau ideologii care domina cultura noastra si care actioneaza, in aceeasi masură, impotriva credintei? Cum putem face fata acestor provocari?
– Reveniti, in cadrul grupei, la 1 Corinteni 1,18-27. Ce mesaj important ne transmite Pavel aici, pe care este important sa-l retinem?

Cine a fost Isus nu este doar o afirmatie teologica pe care putem sa o aprobam sau sa o dezaprobam. Aici este vorba despre credinta a numerosi oameni, de-a lungul secolelor. Daca Isus nu a fost ceea ce au crezut ei ca a fost, atunci toti si-au agatat credinta si speranţa de nascociri si de minciuni si toti sunt pierduti. Daca Isus a fost doar un om care a trait acum două mii de ani in Palestina, atunci Biserica Crestina a fost implicata in cea mai condamnabila farsa din istoria lumii.
8. In ce fel arata urmatoarele texte esenta a ceea ce este, de fapt, in joc?
Mat. 1,22.23: ____________________________________________________
Mat. 11,2-6: ____________________________________________________
Mat. 22,41-45: __________________________________________________
Marcu 14,61-64: ________________________________________________
Ioan 20,26-28: __________________________________________________
Reactia ucenicilor, atunci cand au fost martori la minunea linistirii furtunii (Mat. 8,23-27), ar trebui sa fie si reacţia noastra: „Ce fel de om este Acesta, de-L asculta pana si vanturile si marea?” (vers. 27). In noaptea cand Isus a fost prins, marele preot I-a pus o intrebare directa, provocandu-L sa raspunda sub juramant: „’Te jur, pe Dumnezeul cel viu, sa ne spui daca esti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu’. ‚Da’, i-a răspuns Isus, ’sunt’!” (Mat. 26,63.64). Iar in sala de judecata a lui Pilat, guvernatorul I-a pus o intrebare la fel de directa: „’Esti Tu Imparatul iudeilor?’ ’Da’, i-a răspuns Isus, ’sunt’.” (Mat. 27,11).
Din orice perspectiva le-am privi, au fost doua raspunsuri extraordinare. Daca El, fiul unui umil tamplar din Nazaret (asa cum era considerat), a avut curajul de a raspunde afirmativ la întrebarea lui Pilat, cu privire la regalitatea Sa, este evident ca Isus S-a gandit la realitati care transcend aceasta lume. Si aceeasi afirmatie o descoperim si in raspunsul dat in palatul marelui preot: „Va spun ca, de acum incolo, veti vedea pe Fiul omului sezand la dreapta puterii lui Dumnezeu si venind pe norii cerului” (Mat. 26,64).
Astfel, Evangheliile (si restul Noului Testament) arata clar: In Isus Il avem, in trup omenesc, pe Fiul viului Dumnezeu, Singurul indreptatit sa adreseze exceptionala invitatie: „Veniti la Mine toti cei truditi si impovarati, si Eu va voi da odihna” (Mat. 11,28).