Pentru studiul din aceasta saptamana, citeste: Is. 9,6; Mica 5,2; Mat. 16,13-17; Ioan 1,1.14.18; 8,58; 17,5; 20,28; 1 Cor. 1,3; 2 Cor. 13,14.

Sabat dupa-amiaza

Text de memorizat: „La inceput era Cuvantul si Cuvantul era cu Dumnezeu, si Cuvantul era Dumnezeu. El era la inceput cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost facute prin El, si nimic din ce a fost facut, n-a fost facut fara El.” (Ioan 1,1-3)
Acum, lasand deoparte perspectiva istorica, revenim la Scriptura. Vrem sa vedem ce ne spune ea cu privire la Isus, Cel a cărui viata a atras atat de mult atentia, de-a lungul secolelor. In timp ce vom face acest lucru, sa avem tot timpul in minte dialogul de o importanta cruciala care a avut loc intre Isus si ucenicii Sai, pe cand se aflau in Cezareea Filipi. Atunci cand Petru L-a recunoscut ca fiind Mesia, Fiul lui Dumnezeu, Isus i-a amintit ca intelegerea aceasta nu se datora intelepciunii omenesti, ci ii fusese descoperita de „Tatăl Meu, care este in ceruri” (Mat. 16,17). (Vezi si Mat. 16,13-17; Mat. 11,25-27). „Carnea si sangele” (Mat. 16,17), intelepciunea noastra omeneasca, neajutata, nu este suficienta in fata celei mai mari taine a veacurilor.

Sa crezi in Isus, ca fiind Mesia si Fiul lui Dumnezeu, inseamna sa afirmi, indirect, ca El nu Si-a avut originea in pantecul Mariei. Inseamna sa sustii deosebirea esentiala dintre El si restul neamului omenesc, oricat de mult S-ar asemana El cu noi in alte privinte. Cu alte cuvinte, inseamna sa crezi ca El a existat inainte de a Se naste ca om, pe pamant; ca a preexistat. El „este chipul Dumnezeului celui nevazut”, prin Care „au fost facute toate lucrurile” (Col. 1,15.16). „El este mai inainte de toate lucrurile si toate se tin prin El.” (vers. 17).