Mica 1
MICA 1
1. Cuvântul Domnului, spus lui Mica, din Moreșet, pe vremea lui Iotam, Ahaz, Ezechia, împărații lui Iuda, prorocie asupra Samariei și Ierusalimului.
2. Ascultați voi, popoare toate! Ia aminte, pământule și ce este pe el! Domnul Dumnezeu să fie martor împotriva voastră, Domnul care este în Templul Lui cel sfânt!
3. Căci iată că Domnul iese din locuința Lui, Se coboară și umblă pe înălțimile pământului!
4. Sub El se topesc munții, văile crapă ca ceara înaintea focului, ca apa care curge prin râpe.
5. Și toate acestea din pricina nelegiuirii lui Iacov, din pricina păcatelor casei lui Israel! Dar care este nelegiuirea lui Iacov? Nu este oare Samaria? Și care este păcatul lui Iuda? Nu este oare Ierusalimul?…
6. „De aceea voi preface Samaria într-un morman de pietre pe câmp, într-un loc de sădit vie; îi voi prăvăli pietrele în vale și-i voi dezgoli temeliile.
7. Toate chipurile ei cioplite vor fi sfărâmate, toate plățile ei de curvă vor fi arse în foc și-i voi pustii toți idolii, căci din plăți de curvă i-a adunat și în plăți de curvă se vor preface…”
8. De aceea plâng, mă bocesc, umblu desculț și gol, strig ca șacalul și gem ca struțul.
9. Căci rana ei este fără leac; se întinde până la Iuda, pătrunde până la poarta poporului meu, până la Ierusalim.
10. Nu spuneți lucrul acesta în Gat și nu plângeți în Aco; tăvăliți-vă în țărână la Bet-Leafra.
11. Treci, locuitoare din Șafir, cu rușinea descoperită; locuitoarea din Țaanan nu îndrăznește să iasă, jalea Bet-Haețelului vă ia gustul să vă opriți în el.
12. Căci locuitoarea din Marot tremură pentru pierderea fericirii ei, fiindcă s-a coborât nenorocirea din partea Domnului până la poarta Ierusalimului.
13. Înhamă-ți caii cei iuți la car, locuitoare din Lachis; tu ai fost cea dintâi pricină de păcat pentru fiica Sionului, căci în tine s-au găsit nelegiuirile lui Israel.
14. De aceea te vei despărți de Moreșet-Gat, casele din Aczib vor fi o amăgire pentru împărații lui Israel.
15. Îți voi aduce un nou stăpân, locuitoare din Mareșa; slava lui Israel va merge la Adulam.
16. Rade-ți, taie-ți părul din pricina copiilor tăi iubiți; lărgește-ți pleșuvia ca vulturul, căci ei se duc în robie departe de tine!
