Ieremia 48
Ieremia 48
1. Asupra Moabului. Așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: „Vai de Nebo, căci este pustiit! Chiriataimul este acoperit de rușine, este luat; cetățuia este acoperită de rușine și zdrobită!
2. S-a dus fala Moabului, la Hesbon i se pune la cale pieirea: ‘Haidem să-l nimicim din mijlocul neamurilor!’ Și tu vei fi nimicit, Madmenule, sabia va merge după tine!
3. Se aud strigăte din Horonaim; prăpăd și nimicire!
4. Moabul este zdrobit! Chiar și cei mici ai lui strigă.
5. Căci într-un plâns necurmat suie suișul Luhitului și se aud strigăte de durere la coborâșul Horonaimului din pricina nimicirii!
6. Fugiți, scăpați-vă viața și fiți ca un nevoiaș desțărat în pustie!
7. Căci, pentru că te-ai încrezut în faptele și în vistieriile tale, vei fi luat și tu, și Chemoșul va merge în robie, cu preoții și căpeteniile lui.
8. Pustiitorul va intra în fiecare cetate, și nicio cetate nu va scăpa. Valea va pieri și câmpia va fi nimicită, cum a spus Domnul.
9. Dați aripi Moabului să plece în zbor! Cetățile lui sunt prefăcute în pustie, nu vor mai avea locuitori.
10. Blestemat să fie cel ce face cu nebăgare de seamă lucrarea Domnului, blestemat să fie cel ce își oprește sabia de la măcel!
11. Moabul era netulburat din tinerețea lui și se odihnea fără teamă pe drojdiile lui, nu era turnat dintr-un vas în altul și nu era dus în robie. De aceea i s-a păstrat gustul și nu i s-a schimbat mirosul.
12. De aceea, iată, vin zile”, zice Domnul, „când îi voi trimite oameni care-l vor pritoci; îi vor goli vasele și vor face să-i plesnească burdufurile.
13. Moabul va fi dat de rușine cu Chemoș, cum a fost dată de rușine casa lui Israel cu Betel, în care își punea încrederea.
14. Cum puteți să ziceți: ‘Suntem viteji, ostași gata de luptă?’
15. Moabul este pustiit, cetățile lui se înalță în fum, floarea tinerimii lui este înjunghiată”, zice Împăratul al cărui Nume este Domnul oștirilor.
16. „Pieirea Moabului este aproape să vină, nenorocirea lui vine în grabă mare.
17. Bociți-l, toți cei ce-l înconjurați, toți care-i cunoașteți numele! Și ziceți: ‘Cum a fost sfărâmat acest puternic toiag de cârmuire, acest toiag măreț!’
18. Coboară-te din locașul slavei, șezi jos pe pământul uscat, locuitoare, fiica Dibonului! Căci pustiitorul Moabului se suie împotriva ta și-ți nimicește cetățuile.
19. Stai pe drum și pândește, locuitoarea Aroerului! Întreabă pe fugar și pe cel scăpat și zi: ‘Ce s-a întâmplat?’
20. Moabul este acoperit de rușine, căci este zdrobit. Gemeți și strigați! Vestiți în Arnon că Moabul este pustiit!
21. A venit pedeapsa și peste țara câmpiei, peste Holon, peste Iahaț, peste Mefaat,
22. peste Dibon, peste Nebo, peste Bet-Diblataim,
23. peste Chiriataim, peste Bet-Gamul, peste Bet-Meon,
24. peste Cheriiot, peste Boțra, peste toate cetățile din țara Moabului, fie depărtate, fie apropiate.
25. Tăria Moabului este frântă și brațul lui, zdrobit”, zice Domnul.
26. „Îmbătați-l, căci s-a semețit împotriva Domnului! De aceea, prăvălească-se Moabul în vărsătura lui și să ajungă de râs și el!
27. N-a fost Israel de râsul tău? A fost prins el oare printre hoți, de dai din cap ori de câte ori vorbești de el?
28. Părăsiți cetățile și locuiți în stânci, locuitori ai Moabului! Și fiți ca porumbeii care își fac cuibul pe marginea peșterilor!
29. Am auzit de fudulia mândrului Moab, de înfumurarea lui, de trufia lui, de semețirea lui și de inima lui îngâmfată.
30. Cunosc”, zice Domnul, „înfumurarea lui, lăudăroșeniile lui deșarte și faptele lui de nimic.
31. De aceea gem pentru Moab și mă jelesc pentru tot Moabul; oamenii suspină pentru cei din Chir-Heres.
32. Vie din Sibma, te plâng mai mult decât Iaezerul; ramurile tale se întindeau dincolo de mare, se întindeau până la marea Iaezerului, dar pustiitorul s-a aruncat peste strângerea roadelor tale și peste culesul viilor tale.
33. Și astfel, s-au dus bucuria și veselia din câmpiile și din țara roditoare a Moabului. Am secat vinul din teascuri”, zice Domnul; „nimeni nu mai calcă teascul cu strigăte de bucurie; sunt strigăte de război, nu strigăte de bucurie.
34. Strigătele Hesbonului răsună până la Eleale și glasul lor se aude până la Iahaț, de la Țoar până la Horonaim, până la Eglat-Șelișia, căci și apele Nimrimului sunt prefăcute în pustiu.
35. Vreau s-o isprăvesc în Moab”, zice Domnul, „cu cel ce se suie pe înălțimile de jertfă și aduce tămâie dumnezeului său.
36. De aceea îmi jelește inima ca un fluier pentru Moab, îmi jelește inima ca un fluier pentru oamenii din Chir-Heres, pentru că toate avuțiile pe care le-au strâns sunt pierdute.
37. Căci toate capetele sunt rase, toate bărbile sunt tăiate; pe toate mâinile sunt tăieturi de jale și pe coapse, saci.
38. Pe toate acoperișurile Moabului și în piețe sunt numai bocete, pentru că am sfărâmat Moabul ca pe un vas fără preț”, zice Domnul.
39. „Cât este de sfărâmat Moabul! Gemeți! Cât de rușinos întoarce Moabul spatele! Moabul ajunge astfel de râs și de pomină pentru toți cei ce-l înconjoară.”
40. Căci așa vorbește Domnul: „Iată că vrăjmașul zboară ca vulturul și își întinde aripile asupra Moabului!
41. Cheriiotul este luat, cetățuile sunt cucerite și, în ziua aceea, inima vitejilor Moabului este ca inima unei femei în durerile nașterii.
42. Astfel, Moabul va fi nimicit de tot și nu va mai fi un popor, căci s-a semețit împotriva Domnului.
43. Groaza, groapa și lațul sunt peste tine, locuitor al Moabului”, zice Domnul.
44. „Cel ce fuge de groază cade în groapă și cel ce se ridică din groapă se prinde în laț, căci aduc asupra lui, asupra Moabului, anul pedepsei lui”, zice Domnul.
45. „Fugarii se opresc sleiți de puteri la umbra Hesbonului, dar din Hesbon iese un foc, o flacără iese din mijlocul Sihonului și mistuie laturile Moabului și creștetul capului celor ce se fălesc.
46. Vai de tine, Moabule! Poporul din Chemoș este pierdut! Căci fiii tăi sunt luați prinși de război și fiicele tale, prinse de război.
47. Dar, în vremurile de apoi, voi aduce înapoi pe prinșii de război ai Moabului”, zice Domnul.
