Cântarea Cântărilor 4
Cântarea Cântărilor 4
1 Ce frumoasă* eşti, iubito, ce frumoasă eşti!
Ochii tăi sunt ochi de porumbiţă,
sub marama ta.
Părul tău este ca o turmă* de capre
poposită pe coama muntelui Galaad.
2 Dinţii* tăi sunt ca o turmă de oi tunse
care ies din scăldătoare,
toate cu gemeni, şi niciuna din ele nu este stearpă.
3 Buzele tale sunt ca un fir de cârmâz,
şi gura ta este drăguţă;
obrazul* tău este ca o jumătate de rodie,
sub marama ta.
4 Gâtul* tău este ca turnul lui David, zidit ca să fie o casă* de arme;
o mie de scuturi atârnă de el,
toate scuturi de viteji.
5 Amândouă* ţâţele tale sunt ca doi pui de cerb, ca gemenii unei căprioare
care pasc între crini.
6 Până* se răcoreşte ziua şi până fug umbrele,
voi veni la tine, munte de mir,
şi la tine, deal de tămâie.
7 Eşti frumoasă de* tot, iubito,
şi n-ai niciun cusur.
8 Vino cu mine din Liban, mireaso,
vino cu mine din Liban!
Priveşte din vârful muntelui Amana,
din vârful muntelui Senir şi* Hermon,
din vizuinile leilor,
din munţii pardoşilor!
9 Mi-ai răpit inima, soro, mireaso,
mi-ai răpit inima numai cu o privire,
numai cu unul din lănţişoarele de la gâtul tău!
10 Ce lipici în dezmierdările tale, soro, mireaso!
Dezmierdările tale preţuiesc mai* mult decât vinul,
şi miresmele tale sunt mai plăcute decât toate miroznele!
11 Miere picură din buzele tale, mireaso,
miere* şi lapte se află sub limba ta,
şi* mirosul hainelor tale este ca mirosul Libanului.
12 Eşti o grădină închisă, soro, mireaso,
un izvor închis, o fântână pecetluită.
13 Odraslele tale sunt o grădină de rodii, cu cele mai alese roade,
mălini negri şi nard;
14 nard şi şofran,
trestie mirositoare şi scorţişoară, cu tot felul de tufari de tămâie,
smirnă şi aloe, cu cele mai alese miresme.
15 O fântână din grădini,
un izvor de ape* vii
ce curge din Liban.
16 Scoală-te, crivăţule! Vino, vântule de miazăzi!
Suflaţi peste grădina mea, ca să picure mirosurile din ea! –
Să intre* iubitul meu în grădina lui
şi să mănânce din roadele ei alese! –
