Proverbele 15

1. Un răspuns blând potoleşte mânia, dar o vorbă aspră aţâţă mânia.
2. Limba înţelepţilor dă ştiinţă plăcută, dar gura nesocotiţilor împroaşcă nebunie. –
3. Ochii Domnului sunt în orice loc, ei văd pe cei răi şi pe cei buni. –
4. Limba dulce este un pom de viaţă, dar limba stricată zdrobeşte sufletul. –
5. Nesocotitul dispreţuieşte învăţătura tatălui său, dar cine ia seama la mustrare ajunge înţelept. –
6. În casa celui neprihănit este mare belşug, dar în câştigurile celui rău este tulburare. –
7. Buzele înţelepţilor seamănă ştiinţa, dar inima celor nesocotiţi este stricată. –
8. Jertfa celor răi este o scârbă înaintea Domnului, dar rugăciunea celor fără prihană Îi este plăcută. –
9. Calea celui rău este urâtă Domnului, dar El iubeşte pe cel ce umblă după neprihănire. –
10. Cine părăseşte cărarea este aspru pedepsit, şi cine urăşte mustrarea va muri. –
11. Locuinţa morţilor şi Adâncul sunt cunoscute Domnului, cu cât mai mult inimile oamenilor! –
12. Batjocoritorului nu-i place să fie mustrat, de aceea nu se duce la cei înţelepţi. –
13. O inimă veselă înseninează faţa; dar când inima este tristă, duhul este mâhnit. –
14. Inima celor pricepuţi caută ştiinţa, dar gura nesocotiţilor găseşte plăcere în nebunie. –
15. Toate zilele celui nenorocit sunt rele, dar cel cu inima mulţumită are un ospăţ necurmat. –
16. Mai bine puţin, cu frică de Domnul, decât o mare bogăţie, cu tulburare! –
17. Mai bine un prânz de verdeţuri şi dragoste, decât un bou îngrăşat şi ură. –
18. Un om iute la mânie stârneşte certuri, dar cine este încet la mânie potoleşte neînţelegerile.
19. Drumul leneşului este ca un hăţiş de spini, dar cărarea celor fără prihană este netezită. –
20. Un fiu înţelept este bucuria tatălui său, dar un om nesocotit dispreţuieşte pe mama sa. –
21. Nebunia este o bucurie pentru cel fără minte, dar un om priceput merge pe drumul cel drept. –
22. Planurile nu izbutesc, când lipseşte o adunare care să chibzuiască, dar izbutesc când sunt mulţi sfetnici.”
23. Omul are bucurie să dea un răspuns cu gura lui, şi ce bună este o vorbă spusă la vremea potrivită! –
24. Pentru cel înţelept, cărarea vieţii duce în sus, ca să-l abată de la Locuinţa morţilor, care este jos. –
25. Domnul surpă casa celor mândri, dar întăreşte hotarele văduvei. –
26. Gândurile rele sunt urâte Domnului, dar cuvintele prietenoase sunt curate înaintea Lui. –
27. Cel lacom de câştig îşi tulbură casa, dar cel ce urăşte mita va trăi. –
28. Inima celui neprihănit se gândeşte ce să răspundă, dar gura celor răi împroaşcă răutăţi. –
29. Domnul Se depărtează de cei răi, dar ascultă rugăciunea celor neprihăniţi. –
30. O privire prietenoasă înveseleşte inima, o veste bună întăreşte oasele. –
31. Urechea care ia aminte la învăţăturile care duc la viaţă locuieşte în mijlocul înţelepţilor. –
32. Cel ce leapădă certarea îşi dispreţuieşte sufletul, dar cel ce ascultă mustrarea capătă pricepere. –
33. Frica de Domnul este şcoala înţelepciunii, şi smerenia merge înaintea slavei. –