Iov 4
Iov 4
1. Elifaz din Teman a luat cuvantul si a zis:
2. „Daca vom indrazni sa-ti vorbim, te vei supara? Dar cine ar putea sa taca?
3. De multe ori tu ai invatat pe altii si ai intarit mainile slabite.
4. Cuvintele tale au ridicat pe cei ce se clatinau si ai intarit genunchii care se indoiau.
5. Si acum, cand este vorba de tine, esti slab! Acum, cand esti atins tu, te tulburi! Nu este frica ta de Dumnezeu sprijinul tau?
6. Nadejdea ta, nu-i neprihanirea ta?
7. Adu-ti aminte, te rog: care nevinovat a pierit? Care oameni neprihaniti au fost nimiciti?
8. Dupa cate am vazut eu, numai cei ce ara faradelegea si seamana nelegiuirea ii secera roadele!
9. Aceia pier prin suflarea lui Dumnezeu, nimiciti de vantul maniei Lui.
10. Mugetul leilor inceteaza, dintii puilor de lei sunt zdrobiti!
11. Leul batran piere din lipsa de prada, si puii leoaicei se risipesc.
12. Un cuvant s-a furisat pana la mine, si urechea mea i-a prins sunetele usoare.
13. In clipa cand vedeniile de noapte framanta gandul, cand oamenii sunt cufundati intr-un somn adanc,
14. m-a apucat groaza si spaima, si toate oasele mi-au tremurat.
15. Un duh a trecut pe langa mine… tot parul mi s-a zbarlit ca ariciul…
16. Un chip cu o infatisare necunoscuta era inaintea ochilor mei. Si am auzit un glas care soptea incetisor:
17. „Fi-va omul fara vina inaintea lui Dumnezeu? Fi-va el curat inaintea Celui ce l-a facut?
18. Daca n-are incredere Dumnezeu nici in slujitorii Sai, daca gaseste El greseli chiar la ingerii Sai,
19. cu cat mai mult la cei ce locuiesc in case de lut, care isi trag obarsia din tarana si pot fi zdrobiti ca un vierme!
20. De dimineata pana seara sunt zdrobiti, pier pentru totdeauna si nimeni nu tine seama de ei.
21. Li se taie firul vietii: mor si tot n-au capatat intelepciunea!
