Luca 20
LUCA 20
1. Într-una din acele zile, când învăța Isus norodul în Templu și propovăduia Evanghelia, au venit deodată la El preoții cei mai de seamă și cărturarii, cu bătrânii,
2. și I-au zis: „Spune-ne, cu ce putere faci Tu aceste lucruri sau cine Ți-a dat puterea aceasta?”
3. Drept răspuns, El le-a zis: „Am să vă pun și Eu o întrebare. Spuneți-Mi:
4. Botezul lui Ioan venea din cer sau de la oameni?”
5. Dar ei cugetau astfel între ei: „Dacă răspundem: ‘Din cer’, va zice: ‘Atunci, de ce nu l-ați crezut?’
6. Și dacă răspundem: ‘De la oameni’, tot norodul ne va ucide cu pietre; căci este încredințat că Ioan era un proroc.”
7. Atunci au răspuns că nu știu de unde venea botezul lui Ioan.
8. Și Isus le-a zis: „Nici Eu n-am să vă spun cu ce putere fac aceste lucruri.”
Pilda vierilor
9. Apoi a început să spună norodului pilda aceasta: „Un om a sădit o vie, a arendat-o unor vieri și a plecat într-o altă țară pentru o vreme îndelungată.
10. La vremea roadelor, a trimis la vieri un rob, ca să-i dea partea lui din rodul viei. Vierii l-au bătut și l-au trimis înapoi cu mâinile goale.
11. A mai trimis un alt rob; ei l-au bătut și pe acela, l-au batjocorit și l-au trimis înapoi cu mâinile goale.
12. A mai trimis un al treilea rob; ei l-au rănit și pe acela și l-au scos afară.
13. Stăpânul viei a zis: ‘Ce să fac? Am să trimit pe fiul meu preaiubit; poate că îl vor primi cu cinste.’
14. Dar vierii, când l-au văzut, s-au sfătuit între ei și au zis: ‘Iată moștenitorul. Veniți să-l ucidem, ca moștenirea să fie a noastră.’
15. Și l-au scos afară din vie și l-au omorât. Acum, ce le va face stăpânul viei?
16. Va veni, va pierde pe vierii aceia, și via o va da altora.” Când au auzit ei cuvintele acestea, au zis: „Nicidecum!”
17. Dar Isus i-a privit drept în față și a zis: „Ce înseamnă cuvintele acestea care au fost scrise: ‘Piatra pe care au lepădat-o zidarii a ajuns să fie pusă în capul unghiului’?
18. Oricine va cădea peste piatra aceasta va fi zdrobit de ea și, pe acela peste care va cădea ea, îl va spulbera.”
19. Preoții cei mai de seamă și cărturarii căutau să pună mâna pe El chiar în ceasul acela, dar se temeau de norod. Pricepuseră că Isus spusese pilda aceasta împotriva lor.
Birul Cezarului
20. Au început să pândească pe Isus și au trimis niște iscoditori, care se prefăceau că sunt neprihăniți, ca să-L prindă cu vorba și să-L dea pe mâna stăpânirii și pe mâna puterii dregătorului.
21. Iscoditorii aceștia L-au întrebat: „Învățătorule, știm că vorbești și înveți pe oameni drept și că nu cauți la fața oamenilor, ci-i înveți calea lui Dumnezeu în adevăr.
22. Se cuvine să plătim bir Cezarului sau nu?”
23. Isus le-a priceput viclenia și le-a răspuns: „Pentru ce Mă ispitiți?
24. Arătați-Mi un ban. Al cui chip și ale cui slove sunt scrise pe el?” „Ale Cezarului”, au răspuns ei.
25. Atunci, El le-a zis: „Dați dar Cezarului ce este al Cezarului, și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu.”
26. Nu L-au putut prinde cu vorba înaintea norodului; ci, mirați de răspunsul Lui, au tăcut.
Despre înviere
27. Unii din saduchei, care zic că nu este înviere, s-au apropiat și au întrebat pe Isus:
28. „Învățătorule, iată ce ne-a scris Moise: ‘Dacă moare fratele cuiva, având nevastă, dar fără să aibă copii, fratele lui să ia pe nevasta lui și să ridice urmaș fratelui său.’
29. Au fost dar șapte frați. Cel dintâi s-a însurat și a murit fără copii.
30. Pe nevasta lui, a luat-o al doilea; și a murit și el fără copii.
31. A luat-o și al treilea, și tot așa toți șapte; și au murit fără să lase copii.
32. La urma tuturor, a murit și femeia.
33. Deci, la înviere, nevasta căruia dintre ei va fi femeia? Fiindcă toți șapte au avut-o de nevastă.”
34. Isus le-a răspuns: „Fiii veacului acestuia se însoară și se mărită,
35. dar cei ce vor fi găsiți vrednici să aibă parte de veacul viitor și de învierea dintre cei morți nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita.
36. Pentru că nici nu vor putea muri, căci vor fi ca îngerii. Și vor fi fiii lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii.
37. Dar că morții înviază, a arătat însuși Moise, în locul unde este vorba despre ‘Rug’, când numește pe Domnul: ‘Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov’.
38. Dar Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morți, ci al celor vii, căci pentru El toți sunt vii.”
39. Unii din cărturari au luat cuvântul și au zis: „Învățătorule, bine ai zis.”
40. Și nu mai îndrăzneau să-I mai pună nicio întrebare.
Al cui fiu este Hristosul?
41. Isus le-a zis: „Cum se zice că Hristosul este fiul lui David?
42. Căci însuși David zice în cartea Psalmilor: ‘Domnul a zis Domnului meu: «Șezi la dreapta Mea
43. până voi pune pe vrăjmașii Tăi sub picioarele Tale.»’
44. Deci David Îl numește Domn; atunci cum este El fiul lui?”
Cărturarii mustrați de Isus
45. Atunci a zis ucenicilor Săi, în auzul întregului norod:
46. „Păziți-vă de cărturari, cărora le place să se plimbe în haine lungi și să le facă lumea plecăciuni prin piețe; ei umblă după scaunele dintâi în sinagogi și după locurile dintâi la ospețe
47. și casele văduvelor le mănâncă, în timp ce, de ochii lumii, fac rugăciuni lungi. De aceea vor lua o mai mare osândă.”
