Luca 18
LUCA 18
1. Isus le-a spus o pildă, ca să le arate că trebuie să se roage necurmat și să nu se lase.
2. El le-a zis: „Într-o cetate era un judecător care de Dumnezeu nu se temea și de oameni nu se rușina.
3. În cetatea aceea era și o văduvă, care venea des la el și-i zicea: ‘Fă-mi dreptate în cearta cu pârâșul meu.’
4. Multă vreme n-a voit să-i facă dreptate. Dar în urmă, și-a zis: ‘Măcar că de Dumnezeu nu mă tem și de oameni nu mă rușinez,
5. totuși, pentru că văduva aceasta mă tot necăjește, îi voi face dreptate, ca să nu tot vină să-mi bată capul.’”
6. Domnul a adăugat: „Auziți ce zice judecătorul nedrept?
7. Și Dumnezeu nu va face dreptate aleșilor Lui, care strigă zi și noapte către El, măcar că zăbovește față de ei?
8. Vă spun că le va face dreptate în curând. Dar când va veni Fiul omului, va găsi El credință pe pământ?”
Pilda vameșului și a fariseului
9. A mai spus și pilda aceasta pentru unii care se încredeau în ei înșiși că sunt neprihăniți și disprețuiau pe ceilalți.
10. „Doi oameni s-au suit la Templu să se roage; unul era fariseu și altul, vameș.
11. Fariseul stătea în picioare și a început să se roage în sine astfel: ‘Dumnezeule, Îți mulțumesc că nu sunt ca ceilalți oameni, hrăpăreți, nedrepți, preacurvari, sau chiar ca vameșul acesta.
12. Eu postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate veniturile mele.’
13. Vameșul stătea departe și nu îndrăznea nici ochii să și-i ridice spre cer, ci se bătea în piept și zicea: ‘Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!’
14. Eu vă spun că mai degrabă omul acesta s-a coborât acasă socotit neprihănit decât celălalt. Căci oricine se înalță va fi smerit și oricine se smerește va fi înălțat.”
Copilașii
15. I-au adus și niște copilași, ca să Se atingă de ei. Dar ucenicii, când au văzut lucrul acesta, au certat pe aceia care-i aduceau.
16. Isus a chemat la Sine pe copilași și a zis: „Lăsați copilașii să vină la Mine și nu-i opriți, căci Împărăția lui Dumnezeu este a unora ca ei.
17. Adevărat vă spun că oricine nu va primi Împărăția lui Dumnezeu ca un copilaș cu niciun chip nu va intra în ea.”
Tânărul bogat
18. Un fruntaș a întrebat pe Isus: „Bunule Învățător, ce trebuie să fac ca să moștenesc viața veșnică?”
19. „Pentru ce Mă numești bun?”, i-a răspuns Isus. „Nimeni nu este bun decât Unul singur: Dumnezeu.
20. Știi poruncile: ‘Să nu preacurvești; să nu ucizi; să nu furi; să nu faci o mărturisire mincinoasă; să cinstești pe tatăl tău și pe mama ta.’”
21. „Toate aceste lucruri”, I-a zis el, „le-am păzit din tinerețea mea.”
22. Când a auzit Isus aceste vorbe, i-a zis: „Îți mai lipsește un lucru: vinde tot ce ai, împarte la săraci și vei avea o comoară în ceruri. Apoi, vino și urmează-Mă.”
23. Când a auzit el aceste cuvinte, s-a întristat de tot, căci era foarte bogat.
24. Isus a văzut că s-a întristat de tot și a zis: „Cât de anevoie vor intra în Împărăția lui Dumnezeu cei ce au avuții!
25. Fiindcă mai lesne este să treacă o cămilă prin urechea acului decât să intre un om bogat în Împărăția lui Dumnezeu.”
26. Cei ce-L ascultau au zis: „Atunci cine poate fi mântuit?”
27. Isus a răspuns: „Ce este cu neputință la oameni este cu putință la Dumnezeu.”
28. Atunci, Petru a zis: „Iată că noi am lăsat totul și Te-am urmat.”
29. Și Isus le-a zis: „Adevărat vă spun că nu este nimeni care să-și fi lăsat casa sau nevasta sau frații sau părinții sau copiii pentru Împărăția lui Dumnezeu
30. și să nu primească mult mai mult în veacul acesta de acum, iar în veacul viitor, viața veșnică.”
Isus vestește moartea și învierea Sa
31. Isus a luat cu Sine pe cei doisprezece și le-a zis: „Iată că ne suim la Ierusalim și tot ce a fost scris prin proroci despre Fiul omului se va împlini.
32. Căci va fi dat în mâna neamurilor: Îl vor batjocori, Îl vor ocărî, Îl vor scuipa
33. și, după ce-L vor bate cu nuiele, Îl vor omorî, dar a treia zi va învia.”
34. Ei n-au înțeles nimic din aceste lucruri, căci vorbirea aceasta era ascunsă pentru ei și nu pricepeau ce le spunea Isus.
Vindecarea unui orb la Ierihon
35. Pe când Se apropia Isus de Ierihon, un orb ședea lângă drum și cerșea.
36. Când a auzit norodul trecând, a întrebat ce este.
37. I-au spus: „Trece Isus din Nazaret.”
38. Și el a strigat: „Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!”
39. Cei ce mergeau înainte îl certau să tacă, dar el țipa și mai tare: „Fiul lui David, ai milă de mine!”
40. Isus S-a oprit și a poruncit să-l aducă la El și, după ce s-a apropiat, l-a întrebat:
41. „Ce vrei să-ți fac?” „Doamne”, a răspuns el, „să-mi capăt vederea.”
42. Și Isus i-a zis: „Capătă-ți vederea. Credința ta te-a mântuit.”
43. Numaidecât, orbul și-a căpătat vederea și a mers după Isus, slăvind pe Dumnezeu. Tot norodul, când a văzut cele întâmplate, a dat laudă lui Dumnezeu.
