marți, 5 noiembrie 2013
0

Azazel

 

Studiul 6 – Trimestrul 4

Marti , 5 noiembrie 2013

 

4. Citeşte Leviticul 16:20-22. Ce se întâmpla cu ţapul cel viu?

Leviticul 16

20. Când va isprăvi de făcut ispăşirea pentru Sfântul Locaş, pentru Cortul întâlnirii şi pentru altar, să aducă ţapul cel viu.
21. Aaron să-şi pună amândouă mâinile pe capul ţapului celui viu şi să mărturisească peste el toate fărădelegile copiilor lui Israel şi toate călcările lor de lege cu care au păcătuit ei; să le pună pe capul ţapului, apoi să-l izgonească în pustiu, printr-un om care va avea însărcinarea aceasta.
22. Ţapul acela va duce asupra lui toate fărădelegile lor într-un pământ pustiit; în pustiu să-i dea drumul.

Ritualul cu ţapul cel viu nu era practic un ritual de aducere a unei jertfe. Mai întâi, se hotăra prin tragere la sorţi care dintre cei doi ţapi era pentru Yahweh şi care era pentru Azazel. În timp ce ţapul pentru Domnul urma să fie adus ca jertfă de ispăşire (vers. 9, 15), ţapul pentru Azazel mai este numit şi „ţapul cel viu”, deoarece nu era înjunghiat, probabil tocmai pentru a transmite ideea că ritualul nu însemna aducerea unei jertfe. De asemenea, ţapul cel viu intra în acţiune numai după ce marele-preot termina de făcut ispăşirea pentru întregul sanctuar (vers. 20). Ideea aceasta nu poate fi subliniată îndeajuns: ritualul cu ţapul cel viu nu avea nimic de-a face cu curăţirea efectivă a sanctuarului sau a poporului, fiindcă acestea fuseseră deja curăţite.

Leviticul 16

9. Aaron să ia ţapul care a ieşit la sorţi pentru Domnul şi să-l aducă jertfă de ispăşire.
15. Să înjunghie ţapul adus ca jertfă de ispăşire pentru popor şi să-i ducă sângele dincolo de perdeaua dinăuntru. Cu sângele acesta să facă întocmai cum a făcut cu sângele viţelului, să stropească cu el spre capacul ispăşirii şi înaintea capacului ispăşirii.
20. Când va isprăvi de făcut ispăşirea pentru Sfântul Locaş, pentru Cortul întâlnirii şi pentru altar, să aducă ţapul cel viu.

Dar cine sau ce este acest Azazel? Interpreţii iudaici timpurii îl identificau pe Azazel ca fiind primul înger care a păcătuit şi autorul principal al păcatului şi, mai mult chiar, conducătorul îngerilor răi. Noi îl recunoaştem astăzi ca fiind simbolul lui Lucifer.

Ritualul cu ţapul cel viu era o ceremonie de eliminare finală a păcatului. Păcatul era aşezat asupra celui care îl inventase şi era apoi ţinut pentru totdeauna la distanţă de popor. „Ispăşirea” făcută prin intermediul acestuia avea în vedere pedeapsa (Leviticul 16:10), asupra acestui ţap era transferată răspunderea finală pentru păcat.

Leviticul 16

10. Iar ţapul care a ieşit la sorţi pentru Azazel să fie pus viu înaintea Domnului, ca să slujească pentru facerea ispăşirii, şi să i se dea drumul în pustiu pentru Azazel.

Niciodată şi în niciun fel Satana nu poartă păcatul pentru noi în calitate de înlocuitor al nostru. Numai Isus a făcut acest lucru şi este o blasfemie să credem că Satana ar avea vreun rol de îndeplinit în procesul mântuirii noastre.

Ritualul cu ţapul cel viu are unele puncte comune cu legea martorului mincinos (Deuteronomul 19:16-21). Acuzatorul şi învinuitul se înfăţişează înaintea Domnului, reprezentat de preoţi şi de judecători; se face anchetă şi, dacă se dovedeşte că acuzatorul este un martor mincinos, el primeşte pedeapsa pe care o ceruse pentru celălalt (vezi cazul lui Haman care ridicase o spânzurătoare pentru Mardoheu).

Deuteronomul 19

16. Când un martor mincinos se va ridica împotriva cuiva ca să-l învinuiască de vreo nelegiuire,
17. cei doi oameni cu pricina să se înfăţişeze înaintea Domnului, înaintea preoţilor şi judecătorilor care vor fi atunci în slujbă.
18. Judecătorii să facă cercetări amănunţite. Dacă se va afla că martorul acela este un martor mincinos şi că a făcut o mărturisire mincinoasă împotriva fratelui său,
19. atunci să-i faceţi cum avea el de gând să facă fratelui său. Să scoţi astfel răul din mijlocul tău.
20. În felul acesta, ceilalţi vor auzi şi se vor teme şi nu se va mai face o faptă aşa de nelegiuită în mijlocul tău.
21. Să n-ai nicio milă, ci să ceri: viaţă pentru viaţă, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mână pentru mână, picior pentru picior.

Mulţumeşte-I din nou lui Dumnezeu pentru iertare, pentru îndurarea Sa şi pentru că a promis să nu-Şi mai aducă aminte de păcatul tău (Ieremia 31:34). Ce putem face ca să uităm şi noi păcatele de care am fost iertaţi? Este important? De ce?

Ieremia 31

34. Niciunul nu va mai învăţa pe aproapele sau pe fratele său zicând: „Cunoaşte pe Domnul!”, ci toţi Mă vor cunoaşte, de la cel mai mic până la cel mai mare, zice Domnul; căci le voi ierta nelegiuirea şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatul lor.”

*

***********

STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL IV

Psalmii 90

 
1. (O rugăciune a lui Moise, omul lui Dumnezeu.) Doamne, Tu ai fost locul nostru de adăpost, din neam în neam.
2. Înainte ca să se fi născut munţii şi înainte ca să se fi făcut pământul şi lumea, din veşnicie în veşnicie, Tu eşti Dumnezeu!
3. Tu întorci pe oameni în ţărână şi zici: „Întoarceţi-vă, fiii oamenilor!”
4. Căci înaintea Ta, o mie de ani sunt ca ziua de ieri, care a trecut, şi ca o strajă din noapte.
5. Îi mături ca un vis: dimineaţa sunt ca iarba care încolţeşte iarăşi:
6. înfloreşte dimineaţa şi creşte, iar seara este tăiată şi se usucă.
7. Noi suntem mistuiţi de mânia Ta şi îngroziţi de urgia Ta.
8. Tu pui înaintea Ta nelegiuirile noastre şi scoţi la lumina feţei Tale păcatele noastre cele ascunse.
9. Toate zilele noastre pier de urgia Ta, vedem cum ni se duc anii ca un sunet.
10. Anii vieţii noastre se ridică la şaptezeci de ani, iar, pentru cei mai tari, la optzeci de ani; şi lucrul cu care se mândreşte omul în timpul lor nu este decât trudă şi durere, căci trece iute, şi noi zburăm.
11. Dar cine ia seama la tăria mâniei Tale şi la urgia Ta, aşa cum se cuvine să se teamă de Tine?
12. Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă!
13. Întoarce-Te, Doamne! Până când zăboveşti? Ai milă de robii Tăi!
14. Satură-ne în fiecare dimineaţă de bunătatea Ta, şi toată viaţa noastră ne vom bucura şi ne vom înveseli.
15. Înveseleşte-ne tot atâtea zile câte ne-ai smerit, tot atâţia ani cât am văzut nenorocirea!
16. Să se arate robilor Tăi lucrarea Ta, şi slava Ta, fiilor lor!
17. Fie peste noi bunăvoinţa Domnului Dumnezeului nostru! Şi întăreşte lucrarea mâinilor noastre, da, întăreşte lucrarea mâinilor noastre!
 
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO