Durata valabilităţii Legii lui Dumnezeu

Studiul 6

Miercuri , 2 noiembrie 2011

5. Dacă Pavel spune că Legea a fost adăugată la „momentul” Sinai, înseamnă că ea nu a existat înainte? Dacă nu, prin ce se deosebea situaţia de dinainte de cea de după Sinai? Gen. 9,5.6; 18,19; 26,5; 39,7-10; Ex. 16,22-26.

Geneza 9

5. Căci voi cere înapoi sângele vieţilor voastre; îl voi cere înapoi de la orice dobitoc; şi voi cere înapoi viaţa omului din mâna omului, din mâna oricărui om, care este fratele lui.

6. Dacă varsă cineva sângele omului, şi sângele lui să fie vărsat de om; căci Dumnezeu a făcut pe om după chipul Lui.

Geneza 18

19. Căci Eu îl cunosc şi ştiu că are să poruncească fiilor lui şi casei lui după el să ţină Calea Domnului, făcând ce este drept şi bine, pentru ca astfel Domnul să împlinească faţă de Avraam ce i-a făgăduit”…

Geneza 26

5. pentru că Avraam a ascultat de porunca Mea şi a păzit ce i-am cerut, a păzit poruncile Mele, orânduirile Mele şi legile Mele.”

Genrza 39

7. După câtăva vreme, s-a întâmplat că nevasta stăpânului său a pus ochii pe Iosif şi a zis: „Culcă-te cu mine!”

8. El n-a voit şi a zis nevestei stăpânului său: „Vezi că stăpânul meu nu-mi cere socoteală de nimic din casă şi mi-a dat pe mână tot ce are.

9. El nu este mai mare decât mine în casa aceasta şi nu mi-a oprit nimic, afară de tine, pentru că eşti nevasta lui. Cum aş putea să fac eu un rău atât de mare şi să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?”

10. Măcar că ea vorbea în toate zilele lui Iosif, el n-a voit să se culce şi să se împreuneze cu ea.

Exodul 16

22. În ziua a şasea, au strâns hrană îndoit, şi anume doi omeri de fiecare. Toţi fruntaşii adunării au venit şi au spus lui Moise lucrul acesta.

23. Şi Moise le-a zis: „Domnul a poruncit aşa. Mâine este ziua de odihnă, Sabatul închinat Domnului; coaceţi ce aveţi de copt, fierbeţi ce aveţi de fiert şi păstraţi până a doua zi dimineaţa tot ce va rămâne!”

24. Au lăsat-o până a doua zi dimineaţa, cum poruncise Moise; şi nu s-a împuţit şi n-a făcut viermi.

25. Moise a zis: „Mâncaţi-o azi, căci este ziua Sabatului; azi nu veţi găsi mană pe câmp.

26. Veţi strânge timp de şase zile; dar în ziua a şaptea, care este Sabatul, nu va fi.”

Dumnezeu nu a trebuit să-i descopere lui Avraam Legea Sa prin tunete, fulgere şi sub ameninţarea cu moartea (Ex. 19,10-23). Atunci de ce le-a dat-o israeliţilor în acest mod? Deoarece, în timpul robiei lor din Egipt, israeliţii uitaseră de măreţia lui Dumnezeu şi de principiile Sale morale înalte. Acum, ei trebuiau să îşi cunoască păcătoşenia lor şi sfinţenia Legii lui Dumnezeu. Revelaţia de la Sinai a avut tocmai acest scop.

Exodul 19

10. Şi Domnul a zis lui Moise: „Du-te la popor, sfinţeşte-i, azi şi mâine, şi pune-i să-şi spele hainele.

11. Să fie gata pentru a treia zi; căci a treia zi Domnul Se va coborî, în faţa întregului popor, pe muntele Sinai.

12. Să hotărăşti poporului anumite margini de jur împrejur şi să spui: „Să nu cumva să vă suiţi pe munte sau să vă atingeţi de poalele lui. Oricine se va atinge de munte va fi pedepsit cu moartea.

13. Nicio mână să nu se atingă de el; ci pe oricine se va atinge să-l omoare cu pietre sau să-l străpungă cu săgeţi: dobitoc sau om, nu va trăi.” Când va suna trâmbiţa, ei vor înainta spre munte.”

14. Moise s-a coborât de pe munte la popor: a sfinţit poporul, şi ei şi-au spălat hainele.

15. Şi a zis poporului: „Fiţi gata în trei zile; să nu vă apropiaţi de vreo femeie.”

16. A treia zi dimineaţa, au fost tunete, fulgere şi un nor gros pe munte; trâmbiţa răsuna cu putere, şi tot poporul din tabără a fost apucat de spaimă.

17. Moise a scos poporul din tabără, spre întâmpinarea lui Dumnezeu, şi s-au aşezat la poalele muntelui.

18. Muntele Sinai era tot numai fum, pentru că Domnul Se coborâse pe el în mijlocul focului. Fumul acesta se înălţa ca fumul unui cuptor, şi tot muntele se cutremura cu putere.

19. Trâmbiţa răsuna tot mai puternic. Moise vorbea, şi Dumnezeu îi răspundea cu glas tare.

20. Domnul S-a coborât pe muntele Sinai, şi anume pe vârful muntelui. Domnul a chemat pe Moise pe vârful muntelui. Şi Moise s-a suit sus.

21. Domnul a zis lui Moise: „Coboară-te şi porunceşte poporului cu tot dinadinsul să nu dea buzna spre Domnul, ca să se uite, pentru ca nu cumva să piară un mare număr dintre ei.

22. Preoţii, care se apropie de Domnul, să se sfinţească şi ei, ca nu cumva să-i lovească Domnul cu moartea.”

23. Moise a zis Domnului: „Poporul nu va putea să se suie pe muntele Sinai, căci ne-ai oprit cu tot dinadinsul, zicând: „Hotărăşte anumite margini în jurul muntelui şi sfinţeşte-l.”

6. Cum înţelegem afirmaţia că Legea a fost adăugată „până când avea să vină «Sămânţa», căreia îi fusese făcută făgăduinţa”? Gal. 3,16-19

Galateni 3

16. Acum, făgăduinţele au fost făcute „lui Avraam şi seminţei lui.” Nu zice: „şi seminţelor” (ca şi cum ar fi vorba de mai multe), ci ca şi cum ar fi vorba numai de una: „şi seminţei tale”, adică Hristos.

17. Iată ce vreau să zic: un testament pe care l-a întărit Dumnezeu mai înainte, nu poate fi desfiinţat, aşa ca făgăduinţa să fie nimicită de Legea venită după patru sute treizeci de ani.

18. Căci, dacă moştenirea ar veni din Lege, nu mai vine din făgăduinţă; şi Dumnezeu printr-o făgăduinţă a dat-o lui Avraam.

19. Atunci pentru ce este Legea? Ea a fost adăugată din pricina călcărilor de lege, până când avea să vină „Sămânţa” căreia Îi fusese făcută făgăduinţa; şi a fost dată prin îngeri, prin mâna unui mijlocitor.

Mulţi consideră că aici s-ar transmite ideea că Legea dată la Muntele Sinai era temporară. Ea şi-ar fi început existenţa la patru sute treizeci de ani după Avraam şi şi-ar fi încheiat existenţa la venirea lui Hristos. Însă, interpretarea aceasta vine în contradicţie cu ceea ce afirmă Pavel despre Lege în Romani şi în alte pasaje din Biblie, precum Matei 5,17-19.

Matei 5

17. Să nu credeţi că am venit să stric Legea sau Prorocii; am venit nu să stric, ci să împlinesc.

18. Căci adevărat vă spun, câtă vreme nu va trece cerul şi pământul, nu va trece o iotă sau o frântură de slovă din Lege, înainte ca să se fi întâmplat toate lucrurile.

19. Aşa că, oricine va strica una din cele mai mici din aceste porunci şi va învăţa pe oameni aşa, va fi chemat cel mai mic în Împărăţia cerurilor; dar oricine le va păzi şi va învăţa pe alţii să le păzească, va fi chemat mare în Împărăţia cerurilor.

Greşeala este presupunerea că termenul până ar face referire la o perioadă limitată de timp. Când vorbeşte despre omul care se teme de Domnul, Psalmul 112,8 spune: „Inima îi este mângâiată, n-are nicio teamă, până ce îşi vede împlinită dorinţa faţă de potrivnicii lui.” Înseamnă că i se face teamă după ce triumfă asupra duşmanilor lui? În Apocalipsa 2,25, Isus spune: „Numai ţineţi cu tărie ce aveţi până voi veni!” În acest caz, nu trebuie să mai fim credincioşi după ce vine Isus?

Rolul Legii nu s-a sfârşit la venirea lui Hristos. Ea va continua să arate păcatul atâta timp cât acesta va exista. De fapt, Pavel spune că Hristos poate să facă ceea ce Legea nu poate – să ofere un remediu adevărat pentru păcat. El îi îndreptăţeşte pe păcătoşi şi, prin Duhul Său, împlineşte Legea Sa în ei (Rom. 8,3.4).

Romani 8

3. Căci – lucru cu neputinţă Legii, întrucât firea pământească o făcea fără putere – Dumnezeu a osândit păcatul în firea pământească, trimiţând, din pricina păcatului, pe însuşi Fiul Său într-o fire asemănătoare cu a păcatului,

4. pentru ca porunca Legii să fie împlinită în noi, care trăim nu după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului.

Ţi-ai spus vreodată în sinea ta: „Dacă Domnul ar face cutare lucru pentru mine, atunci nu m-aş mai îndoi de El niciodată”? Gândeşte-te la tot ce s-a întâmplat la Sinai, la manifestarea vie a puterii lui Dumnezeu la care au asistat israeliţii. Totuşi, cum a fost purtarea lor? În acest caz, ce înveţi despre credinţa adevărată, despre felul în care o poţi avea şi păstra? (Vezi Col. 2,6.)

Coloseni 2

6. Astfel, dar, după cum aţi primit pe Hristos Isus, Domnul, aşa să şi umblaţi în El,

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO