Multe căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că duc la moarte.
Proverbele 14:12
Ați auzit vorba „iarba este întotdeauna mai verde de cealaltă parte a gardului”? Gândindu-mă la această afirmație, încep să înțeleg ce înseamnă. Mi-l amintesc cu afecțiune, acum mai bine de douăzeci și doi de ani, pe micul meu nepot Jonathan așezându-se pe genunchii mei pentru una dintre poveștile sale preferate, „Oaia pierdută”. Aștepta cu nerăbdare să ajung la pagina în care oaia rătăcea peste deal, departe de turmă. Înțelegea pericolul de acolo, mai ales din cauza lupului înfometat. Cât de fericit a fost atunci când ciobanul a salvat oaia!
De ce? Mă întreb, oare o oaie părăsește turma unde este multă iarbă, face o gaură în gard și mănâncă iarba de cealaltă parte? Mai rău, de ce se chinuie să treacă prin gard doar pentru a se trezi că nu se mai poate întoarce? Da, știm că este în pericol de a fi lovită de o mașină sau chiar furată. Nu putem decât să sperăm că proprietarul va veni și o va salva.
Adam și Eva trăiau într-o grădină frumoasă, cu abundență de hrană. Ei cunoșteau regulile, dar, din nefericire, căderea lor în ispită prin depășirea limitelor a adus suferință. Numai marea iubire a lui Dumnezeu a putut oferi o cale de salvare prin Isus, care continuă să ofere mântuire celor care au plecat în căutarea „ierbii mai verzi”.
Există, de asemenea, povestea lui Samson, ales să-i elibereze pe israeliți din captivitatea lor sub filisteni. Samson și-a părăsit teritoriul, împotriva sfatului tatălui său, și și-a căutat o soție păgână. A căzut pradă dezastrului.
Parabola fiului pierdut vorbește despre un tânăr plictisit de rutina vieții, așa că și-a luat moștenirea și s-a îndreptat spre viața liberă. Banii s-au terminat, iar el și-a dat seama curând că o casă și un tată înseamnă siguranță.
Sunt momente în care cred că iarba pare mai verde de partea cealaltă, doar pentru a mă trezi în dificultate. Mă bucur că am un Mântuitor care mă conduce înapoi la siguranța Tatălui meu ceresc. Singura iarbă care va fi mai verde pe partea cealaltă va fi atunci când Isus ne va duce la casa noastră cerească.
