Dacă stai la masă la unul din cei mari, ia seama ce ai înainte: pune-ți un cuțit în gât dacă ești prea lacom.
Proverbele 23:1,2
Ascultă ediția audio aici.
Biruința oricărui obicei rău trebuie să înceapă cu biruința apetitului, punctul în care omul a căzut prima dată.
Înainte de căderea în păcat, principiul temperanței era în natura omului. Dumnezeu, care l-a creat pe om, îi știe nevoile și i-a stabilit hrana pe care să o consume: cereale, fructe, nuci și legume. Adam se bucura în fiecare zi de hrană sănătoasă și gustoasă în forma ei naturală și în cea mai bună combinație de elemente: fibre, vitamine, enzime, glucide, lipide și proteine. Omul putea să mestece încet și să se bucure mai mult timp de plăcerea de a mânca.
Azi, situația s-a schimbat. Avem foarte multe alimente rafinate, procesate, de fapt, nesănătoase. În primul rând, textul spune „ia seama ce ai înainte”, alege să pui înainte hrana naturală a lui Adam. „Poți să mănânci după plăcere din orice pom din grădină”, așa începe prima poruncă a Bibliei. Adică, ori de câte ori este posibil, mănâncă alimentele în starea lor naturală. În al doilea rând, chiar din ceea ce este sănătos consumă cu cumpătare. Adevărata temperanță ne spune să renunțăm deplin la tot ce este dăunător și să folosim cu chibzuință ceea ce este sănătos. Puțini realizează cât de mult au de-a face obiceiurile alimentare cu sănătatea, cu caracterul, cu utilitatea lor în această lume și cu destinul lor veșnic.
„Pentru păstrarea sănătății este nevoie de cumpătare în toate lucrurile – în muncă, în mâncare și în cele spirituale. Tatăl nostru ceresc a trimis lumina reformei sănătății pentru a ne feri de rezultatele rele ale unui apetit degradant, pentru ca aceia care iubesc curăția și sfințenia să poată ști cum să folosească înțelept lucrurile bune pe care El li le-a dat și pentru ca, prin exercitarea temperanței în viața cotidiană, să poată fi sfințiți prin adevăr” (Temperanță, p. 142).
