Te laud că sunt o făptură așa de minunată.
Psalmii 139:14
Ascultă ediția audio aici.
De mică visam, ca multe alte fetițe, să devin mamă într-o zi. Mă jucam cu bebelușii mei de jucărie, iar când am crescut, mi-a plăcut să fiu dădacă numai ca să pot ține copii în brațe. Atunci când am rămas însărcinată, eram foarte entuziasmată. Inima îmi era plină de planuri și visuri pentru micuțul meu. M-am rugat pentru copilul meu: „Dragă Tată, Te rog ajută-mi copilul să fie sănătos, puternic și înțelept! Ajut-o, sau ajută-l, să îmi moștenească istețimea și farmecul, dar ochii și zâmbetul soțului meu. Mă rog ca bebelușul meu să crească pentru a face lucruri mărețe – să descopere un leac pentru cancer sau să boteze sute de oameni – și mă rog ca micuțul meu să Te iubească pe Tine!”
Doar imaginează-ți momentul în care afli că bebelușul tău are o dizabilitate sau o boală și cum se năruie într-o clipă tot ce ai sperat și ai visat. Un părinte a comparat acest sentiment cu plănuirea unei vacanțe în Hawaii. Cauți, găsești cea mai bună perioadă a anului pentru a merge, știi ce să vezi și ce să faci. Apoi plănuiești și te pregătești, cumperi cea mai potrivită îmbrăcăminte, cumperi biletele de avion. În ziua plecării ești foarte entuziasmat. Urci în avion, te faci comod, iar cu ochii închiși te imaginezi deja mergând pe plajă în timp ce apune soarele. Când avionul ajunge la înălțime, stewardesa anunță: „Bună dimineața, doamnelor și domnilor, și bine ați venit la bord! Lăsați-vă pe spate și relaxați-vă! Vom ajunge în Olanda în cel mult 12 ore.”
Așa m-am simțit eu. Când am aflat că bebelușul meu are o dizabilitate, m-am simțit ca și cum plănuisem să merg în Hawaii, dar am ajuns de fapt în Olanda. A fost o călătorie pe cinste. Doar cu ajutorul rugăciunii și prin harul lui Dumnezeu am ajuns să apreciez, să iubesc și să mă bucur de experiența călătoriei mele în „Olanda”. Am aflat că nu este un loc atât de rău, doar că nu acolo plănuisem eu să ajung. Stresul și provocările creșterii unui copil cu o dizabilitate m-au făcut să fiu mai puternică. Cel mai important lucru este că am învățat să-l văd pe fiul meu la fel cum îl vede Dumnezeu – un copil care este o făptură așa de frumoasă și minunată – un copil care este făcut după chipul și asemănarea lui Dumnezeu.
Tată ceresc, învață-mă să-l văd și să-mi apreciez copilul la fel cum o faci Tu! Ajută-mă să nu trăiesc ghidată de frică, ci de credința și încrederea mea în Tine!
