[marți, 5 septembrie] Sclavia în Scriptură și în istorie

 

3. Citește sfaturile pentru sclavi și stăpânii de sclavi: Efeseni 6:5-9; Coloseni 3:22 – 4:1; 1 Corinteni 7:20-24; 1 Timotei 6:1,2; 1 Petru 2:18-25. Cum ai rezuma aceste sfaturi?

 

Efeseni 6:5-9

„5 Robilor, ascultaţi de stăpânii voştri pământeşti cu frică şi cutremur, în curăţie de inimă, ca de Hristos. 6 Slujiţi-le nu numai când sunteţi sub ochii lor, ca şi cum aţi vrea să plăceţi oamenilor, ci ca nişte robi ai lui Hristos, care fac din inimă voia lui Dumnezeu. 7 Slujiţi-le cu bucurie, ca Domnului, iar nu oamenilor, 8 căci ştiţi că fiecare, fie rob, fie slobod, va primi răsplată de la Domnul, după binele pe care-l va fi făcut. 9 Şi voi, stăpânilor, purtaţi-vă la fel cu ei; feriţi-vă de ameninţări, ca unii care ştiţi că Stăpânul lor şi al vostru este în cer şi că înaintea Lui nu se are în vedere faţa omului”.

 

Coloseni 3:22 – 4:1

„22 Robilor, ascultaţi în toate lucrurile pe stăpânii voştri pământeşti; nu numai când sunteţi sub ochii lor, ca cei ce caută să placă oamenilor, ci cu curăţie de inimă, ca unii care vă temeţi de Domnul. 23 Orice faceţi, să faceţi din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni, 24 ca unii care ştiţi că veţi primi de la Domnul răsplata moştenirii. Voi slujiţi Domnului Hristos. 25 Căci cine umblă cu strâmbătate îşi va primi plata după strâmbătatea pe care a făcut-o; şi nu se are în vedere faţa omului”.

 

1 Corinteni 7:20-24

„20 Fiecare să rămână în chemarea pe care o avea când a fost chemat. 21 Ai fost chemat când erai rob? Să nu te nelinişteşti de lucrul acesta, dar, dacă poţi să ajungi slobod, foloseşte-te. 22 Căci robul chemat în Domnul este un slobozit al Domnului. Tot aşa, cel slobod care a fost chemat este un rob al lui Hristos. 23 Voi aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Nu vă faceţi dar robi oamenilor. 24 Fiecare, fraţilor, să rămână cu Dumnezeu în starea în care era când a fost chemat”.

 

1 Timotei 6:1,2

„Toţi cei ce sunt sub jugul robiei să socotească pe stăpânii lor vrednici de toată cinstea, ca Numele lui Dumnezeu şi învăţătura să nu fie vorbite de rău. 2 Iar cei ce au stăpâni credincioşi să nu-i dispreţuiască sub cuvânt că sunt fraţi, ci să le slujească şi mai bine, tocmai fiindcă cei ce se bucură de binefacerile slujbei lor sunt credincioşi şi preaiubiţi. Învaţă pe oameni aceste lucruri şi spune-le apăsat”.

 

1 Petru 2:18-25

„18 Slugilor, fiţi supuse stăpânilor voştri cu toată frica, nu numai celor ce sunt buni şi blânzi, ci şi celor greu de mulţumit. 19 Căci este un lucru plăcut dacă cineva, pentru cugetul lui faţă de Dumnezeu, suferă întristare şi suferă pe nedrept. 20 În adevăr, ce fală este să suferiţi cu răbdare să fiţi pălmuiţi când aţi făcut rău? Dar, dacă suferiţi cu răbdare, când aţi făcut ce este bine, lucrul acesta este plăcut lui Dumnezeu. 21 Şi la aceasta aţi fost chemaţi, fiindcă şi Hristos a suferit pentru voi şi v-a lăsat o pildă, ca să călcaţi pe urmele Lui. 22 „El n-a făcut păcat, şi în gura Lui nu s-a găsit vicleşug.” 23 Când era batjocorit, nu răspundea cu batjocuri şi, când era chinuit, nu ameninţa, ci Se supunea dreptului Judecător. 24 El a purtat păcatele noastre în trupul Său pe lemn, pentru ca noi, fiind morţi faţă de păcate, să trăim pentru neprihănire; prin rănile Lui aţi fost vindecaţi. 25 Căci eraţi ca nişte oi rătăcite. Dar acum v-aţi întors la Păstorul şi Episcopul[a] sufletelor voastre”.

 

Este surprinzător să-l auzi pe Pavel adresându-se stăpânilor creștini de sclavi și să ți-i imaginezi pe sclavii creștini și pe stăpânii lor creștini așezați unii lângă alții în bisericile din casele particulare din Efes. Sclavia din lumea greco-romană se putea deosebi în mod semnificativ de sclavia din Lumea Nouă (America de Nord și de Sud, plus Oceania). Sclavii nu făceau parte dintr-un singur grup etnic. Sclavii din casele de la  oraș primeau uneori șansa la educație și puteau lucra ca arhitecți, doctori și filozofi. Uneori, după o perioadă, acestor sclavi li se oferea libertatea, dar majoritatea sclavilor nu erau niciodată eliberați. În încercarea de evidențiere a acestor diferențe, unele traduceri mai recente ale Bibliei redau termenul grecesc doulos („robi/sclavi”) din Efeseni 6:5-8 ca „slujitori”. Totuși aceste particularități se practicau neuniform, sclavii din zonele rurale având parte de obicei de muncă grea. Indiferent unde slujeau, sclavii erau sub puterea și autoritatea aproape nelimitată a stăpânului, fiind proprietatea acestuia, împreună cu soții sau soțiile și copiii lor. Strigătul fostului sclav Publilius Syrus este tulburător: „Să mori e frumos, pe lângă să fii umilit ca sclav.” Dată fiind varietatea acestor realități, traducerea lui doulos prin „sclav” este de preferat.

 

Sclavia era atotprezentă în lumea lui Pavel. El o abordează nu ca un reformator social, ci ca un pastor care îi sfătuiește pe credincioși cum să-și gestioneze realitățile prezente și cum să adopte o nouă viziune bazată pe transformarea individuală a credinciosului, cu posibile implicații sociale ulterioare. „Perspectiva lui nu viza eliberarea sclavilor din Imperiul Roman. Ci […] altceva […], și anume, o părtășie a noii creații, bazate pe relația frățească în virtutea adopției ca fii ai lui Dumnezeu. […] Pentru Pavel, revoluția socială trebuia să apară în biserică, în trupul lui Hristos, la nivel local și în biserica creștină din casele particulare și în casele creștine” (Scot McKnight, The Letter to Philemon, 2017, p. 10, 11).

 

Una dintre marile pete ale istoriei creștine este folosirea acestor pasaje biblice pentru a justifica sclavia. Ce mesaj înfricoșător ar trebui să extragem despre grija cu care trebuie tratat Cuvântul lui Dumnezeu?

 

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO