Ochi pentru ochi sau o soluţie convenabilă?
În Israel este o mare foamete. Textul ebraic subliniază lungimea perioadei de secetă („timp de trei ani la rând”). Aceasta nu era normală. Poporul Îl considera pe Dumnezeu direct răspunzător pentru ploaie şi pentru reţinerea ploii. David a căutat „faţa Domnului”. Nu ni se spune prin ce mijloace primeşte răspunsul lui Dumnezeu, dar conţinutul lui este foarte clar: ,,Din pricina lui Saul şi a casei lui sângeroase” (2 Samuel 21,1).
4. Citeşte 2 Samuel 21,1-6. De ce trebuia ca urmaşii lui Saul să sufere pentru vinovăţia lui? Nu contrazice faptul acesta Deuteronom 24,16; Ieremia 31,29.30 şi Ezechiel 18,1-4?
2 Samuel 21
1. Pe vremea lui David, a fost o foamete care a ţinut trei ani. David a întrebat pe Domnul, şi Domnul a zis: „Din pricina lui Saul şi a casei lui sângeroase, pentru că a ucis pe gabaoniţi, este foametea aceasta.” 2. Împăratul a chemat pe gabaoniţi să le vorbească. – Gabaoniţii nu erau dintre copiii lui Israel, ci erau o rămăşiţă a amoriţilor; copiii lui Israel se legaseră faţă de ei cu un jurământ, şi totuşi Saul voise să-i ucidă, în râvna lui pentru copiii lui Israel şi Iuda. – 3. David a zis gabaoniţilor: „Ce pot face eu pentru voi şi cu ce să fac ispăşire, ca să binecuvântaţi moştenirea Domnului?” 4. Gabaoniţii i-au răspuns: „Nu voim nici argint, nici aur de la Saul şi de la casa lui şi nici nu este treaba noastră să omorâm pe cineva din Israel.” Şi împăratul a zis: „Ce voiţi, dar, să vă fac?” 5. Ei au răspuns împăratului: „Fiindcă omul acela ne-a slăbit şi îşi pusese de gând să ne nimicească pentru ca să ne facă să pierim din tot ţinutul lui Israel, 6. să ni se dea şapte bărbaţi din fiii lui şi-i vom spânzura înaintea Domnului, la Ghibeea lui Saul, alesul Domnului.” Şi împăratul a zis: „Vi-i voi da.”Deuteronom 24
16. Să nu omori pe părinţi pentru copii şi să nu omori pe copii pentru părinţi; fiecare să fie omorât pentru păcatul lui.Ieremia 31
29. În zilele acelea nu se va mai zice: „Părinţii au mâncat aguridă, şi copiilor li s-au strepezit dinţii”, 30. ci fiecare va muri pentru nelegiuirea lui; oricărui om care va mânca aguridă i se vor strepezi dinţii!Ezechiel 18
1. Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: 2. „Pentru ce spuneţi voi zicătoarea aceasta în ţara lui Israel: „Părinţii au mâncat aguridă, şi copiilor li s-au strepezit dinţii”? 3. Pe viaţa Mea, zice Domnul Dumnezeu, că nu veţi mai avea prilej să spuneţi zicătoarea aceasta în Israel. 4. Iată că toate sufletele sunt ale Mele. După cum sufletul fiului este al Meu, tot aşa şi sufletul tatălui este al Meu. Sufletul care păcătuieşte, acela va muri.Aceasta este o problemă serioasă, care determină dezbateri mari între teologi. Unde este Dumnezeul dreptăţii aici? Este dreptatea ceva colectiv sau ceva individual? Unii comentatori sugerează că David foloseşte foametea ca pe o scuză convenabilă pentru a scăpa de posibilii rivali la tron şi că „[vorbele] Domnului” din 2 Samuel 21,1 au constituit o manipulare isteaţă a soliilor divine în atingerea scopului personal al lui David. Totuşi, în textul biblic nu este niciun indiciu că acesta a fost motivul lui David. Aici se afirmă cu claritate că Saul a încercat să-i nimicească pe gabaoniţi, popor înrudit cu „amoriţii”, care locuiau în Canaan înainte ca Israel să preia stăpânirea.
2 Samuel 21
1. Pe vremea lui David, a fost o foamete care a ţinut trei ani. David a întrebat pe Domnul, şi Domnul a zis: „Din pricina lui Saul şi a casei lui sângeroase, pentru că a ucis pe gabaoniţi, este foametea aceasta.”Textul subliniază un principiu foarte important al Scripturii: deşi mântuirea depinde de deciziile personale, faptele şi alegerile noastre îi influenţează pe cei din jur. Când în Ierusalim au domnit împăraţi cre din cioşi, Iuda a respectat Legea lui Dumnezeu şi a căutat să trăiască în confor mitate cu ea, dar împăraţii necredincioşi au dus la căderea multora.
În textele istorice ale Vechiului Testament nu se află nicio referinţă la încercarea lui Saul de a-i nimici pe gabaoniţi. Totuşi, răzbunarea lui Saul asupra cetăţii preoţeşti Nob (1 Samuel 21) sugerează că Saul era capabil să facă lucrul acesta. Zelul lui Saul pare bun la exterior (în cele din urmă, gabaoniţii erau străini), dar evaluarea divină a acestui fapt subliniază valoarea cea mare pe care o acordă Dumnezeu credincioşiei (Iosua 9,15-21). Dumnezeu Se aşteaptă ca noi să ne respectăm promisiunile. Aşa cum vom vedea, Riţpa (şi împăratul David!) ne oferă o pildă de credincioşie.
1 Samuel 21
1. David s-a dus la Nob, la preotul Ahimelec, care a alergat speriat înaintea lui şi i-a zis: „Pentru ce eşti singur şi nu este nimeni cu tine?” 2. David a răspuns preotului Ahimelec: „Împăratul mi-a dat o poruncă şi mi-a zis: „Nimeni să nu ştie nimic de pricina pentru care te trimit şi de porunca pe care ţi-am dat-o.” Am hotărât un loc de întâlnire cu oamenii mei. 3. Acum ce ai la îndemână? Dă-mi cinci pâini sau ce se va găsi.” 4. Preotul a răspuns lui David: „N-am pâine obişnuită la îndemână, ci numai pâine sfinţită, doar dacă oamenii tăi s-au ferit de împreunarea cu femei!” 5. David a răspuns preotului: „Ne-am ferit de împreunarea cu femei de trei zile de când am plecat, şi toţi oamenii mei sunt curaţi; de altfel, dacă aceasta este o faptă necurată, va fi sfinţită negreşit azi de acela care o va face.” 6. Atunci preotul i-a dat pâinea sfinţită, căci nu era acolo altă pâine decât pâinea pentru punerea înainte, care fusese luată dinaintea Domnului, ca să fie înlocuită cu pâine caldă, în clipa când luaseră pe cealaltă. 7. Chiar în ziua aceea, se afla acolo închis înaintea Domnului un om dintre slujitorii lui Saul; era un edomit, numit Doeg, căpetenia păstorilor lui Saul. 8. David a zis lui Ahimelec: „N-ai la îndemână o suliţă sau o sabie? Căci nu mi-am luat cu mine nici sabia, nici armele, pentru că porunca împăratului era grabnică.” 9. Preotul a răspuns: „Iată sabia lui Goliat, filisteanul, pe care l-ai omorât în Valea Terebinţilor; este învelită într-un covor, în dosul efodului; dacă vrei s-o iei, ia-o, căci nu este alta aici.” Şi David a zis: „Nu-i alta ca ea; dă-mi-o.” 10. David s-a sculat şi a fugit chiar în ziua aceea de Saul. A ajuns la Achiş, împăratul Gatului. 11. Slujitorii lui Achiş i-au zis: „Nu este acesta David, împăratul ţării? Nu este el acela pentru care se cânta jucând: „Saul şi-a bătut miile lui, iar David zecile lui de mii”?” 12. David a pus la inimă aceste cuvinte şi a avut o mare frică de Achiş, împăratul Gatului. 13. A făcut pe nebunul înaintea lor; făcea năzdrăvănii înaintea lor; făcea zgârieturi pe uşile porţilor şi lăsa să-i curgă balele pe barbă. 14. Achiş a zis slujitorilor săi: „Vedeţi bine că omul acesta şi-a pierdut minţile; pentru ce mi-l aduceţi? 15. Oare duc lipsă de nebuni, de-mi aduceţi pe acesta şi mă faceţi martor la năzdrăvăniile lui? Să intre el în casa mea?”Iosua 9
15. Iosua a făcut pace cu ei şi a încheiat un legământ prin care trebuia să-i lase cu viaţă, şi căpeteniile adunării le-au jurat lucrul acesta. 16. La trei zile după încheierea acestui legământ, copiii lui Israel au aflat că erau vecini cu ei şi că locuiau în mijlocul lor. 17. Căci copiii lui Israel au plecat şi a treia zi au ajuns la cetăţile lor; cetăţile lor erau Gabaon, Chefira, Beerot şi Chiriat-Iearim. 18. Dar nu i-au bătut, pentru că fruntaşii adunării le juraseră pe Domnul Dumnezeul lui Israel că-i vor lăsa cu viaţă. Şi toată adunarea a cârtit împotriva căpeteniilor. 19. Toate căpeteniile au zis întregii adunări: „Le-am jurat pe Domnul Dumnezeul lui Israel, şi acum nu putem să ne atingem de ei. 20. Iată ce le vom face: îi vom lăsa cu viaţă, ca să n-aducem peste noi mânia Domnului, din pricina jurământului pe care li l-am făcut.” 21. „Să trăiască”, le-au zis căpeteniile. Dar au fost întrebuinţaţi la tăiat lemne şi la scos apă pentru toată adunarea, cum le spuseseră căpeteniile.Deşi nu înţelegem pe deplin motivul pentru care trebuia să fie foamete din cauza păcatelor lui Saul, trebuie să ne aducem aminte fără încetare că faptele noastre au consecinţe. Totuşi nu ar trebui, în calitate de creştini, să evităm greşelile, nu din cauza posibilelor consecinţe, ci din cauză că faptele sunt greşite în ele însele? Ce te determină mai mult să eviţi greşeli: teama de consecinţe sau dorinţa de a nu face răul?
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO