Un gând de încheiere

„Învierea şi înălţarea Domnului nostru sunt o dovadă sigură a biruinţei sfinţilor asupra morţii şi a mormântului şi o garanţie că cerul le este deschis celor care îşi spală veşmintele caracterului şi le albesc în sângele Mielului. Domnul Isus S-a înălţat la Tatăl ca reprezentant al neamului omenesc şi Dumnezeu îi va duce pe cei care reflectă chipul Său ca să privească şi să fie părtaşi împreună cu El la slava Lui.

Sunt locaşuri pentru pelerinii de pe pământ. Există veşminte pentru cei neprihăniţi, cu coroane de slavă şi lauri ai victoriei. Toate câte ne-au produs necazuri, în providenţa lui Dumnezeu, în lumea viitoare se vor limpezi. Lucrurile care au fost greu de înţeles îşi vor găsi explicaţie. Tainele harului vor fi desfăşurate în faţa noastră.

Acolo unde mintea noastră limitată nu a putut vedea decât confuzie şi făgăduinţe încălcate, vom vedea cea mai desăvârşită şi frumoasă armonie. Vom vedea că dragostea infinită a fost cea care a rânduit experienţele care ni s-au părut cele mai grele. Pe măsură ce ne dăm seama de grija duioasă a Aceluia care face ca toate lucrurile să lucreze împreună spre bine nostru, ne vom bucura cu o bucurie de nespus şi plină de slavă.” – Ellen G. White, Sfaturi pentru biserică, ed. 2000, p. 457