Persecutorul bisericii

Pavel era evreu, născut în Tars, capitala Ciliciei (Faptele 21:39), dar crescuse în Ierusalim şi studiase sub îndrumarea lui Gamaliel (Faptele 22:3), cel mai influent învăţător fariseu din acea vreme. Ca fariseu, Pavel era un om foarte religios, doar că zelul lui era vecin cu fanatismul (Galateni 1:14). Aşa a ajuns să-şi dea acordul pentru uciderea lui Ştefan şi aşa a devenit personajul-cheie în persecuţia declanşată imediat după aceea.

1. Ce măsuri declară Pavel că a luat împotriva bisericii?

Faptele 26:9-11
9. Şi eu, ce-i drept, credeam că trebuie să fac multe lucruri împotriva Numelui lui Isus din Nazaret,
10. şi aşa am şi făcut în Ierusalim. Am aruncat în temniţă pe mulţi sfinţi, căci am primit puterea aceasta de la preoţii cei mai de seamă; şi, când erau osândiţi la moarte, îmi dădeam şi eu votul împotriva lor.
11. I-am pedepsit adesea în toate sinagogile şi îmi dădeam toată silinţa ca să-i fac să hulească. În pornirea mea nebună împotriva lor, îi prigoneam până şi în cetăţile străine.

Pavel a scris că Evanghelia era un motiv de poticnire pentru iudei (1 Corinteni 1:23). Iudeii nu-L puteau accepta pe Isus deoarece El nu corespundea profilului tradiţional al lui Mesia ca Împărat şi, în plus, pentru că era de neconceput ca Unsul Domnului să moară pe cruce, de vreme ce Scriptura spunea că oricine este atârnat pe lemn este sub blestemul lui Dumnezeu (Deuteronomul 21:23). Pentru ei, răstignirea era o dovadă grotescă împotriva lui Isus, era infirmarea cea mai clară a declaraţiilor bisericii despre Isus.

Pasajul din Faptele 9:1,2 ni-l prezintă pe Saul din Tars prigonindu-i pe credincioşi. Damascul era o cetate importantă, situată la aproximativ două sute de kilometri nord de Ierusalim, cu o populaţie evreiască numeroasă. Evreii care locuiau în afara graniţelor Iudeei erau organizaţi într-un fel de reţea cu sediul la Ierusalim (Sinedriul), sinagogile având rol de centre de sprijin pentru comunităţile locale. Între Sinedriu şi aceste comunităţi exista o comunicare permanentă prin intermediul scrisorilor duse de shaliaḥ, „trimisul” (din ebraicul shalaḥ, „a trimite”). Un shaliaḥ era un agent autorizat, ales de Sinedriu pentru a îndeplini diferite atribuţii religioase.

Când i-a cerut marelui-preot, preşedintele Sinedriului, scrisori către sinagogile din Damasc, Pavel a devenit shaliaḥ, având autoritate să-i aresteze pe urmaşii lui Isus şi să-i aducă la Ierusalim (compară cu Faptele 26:12). În greacă, echivalentul lui shaliaḥ este apostolos, de unde derivă cuvântul „apostol”. Aşadar, înainte să fie apostol al lui Isus Hristos, Pavel a fost apostolul Sinedriului.

Care este cea mai recentă ocazie în care ai fost iniţial contra unui lucru pentru ca apoi să-ţi schimbi părerea? Ce lecţii ar fi trebuit să înveţi cu acea ocazie?