Să ne încredem în Domnul

Să te asculte Domnul în ziua necazului, să te ocrotească Numele Dumnezeului lui Iacov. (Psalmii 20:1)

Acesta a fost versetul biblic pe care l-am primit ca făgăduinţă specială din partea Domnului în anul 2012. Am fost nemulţumită pe moment. Iarăşi e vorba de probleme; tot timpul numai necazuri… La anul nu o să mai iau nicio făgăduinţă, mi-am spus în gând, foarte supărată pe Domnul.

Vremea a trecut şi în luna februarie, spre sfârşit, am primit un telefon de la fiica mea cea mare. În discuţia noastră, am amintit ceva şi despre existenţa lui Dumnezeu. Ea lucrează ca stewardesă pentru o companie importantă. Ca niciodată, m-a ascultat, iar la urmă mi-a spus:

„Cu adevărat, mâna Domnului a fost peste mine. Am văzut moartea cu ochii. La distanţă de un milimetru nu mi-a căzut bara de câteva tone în cap”, mi-a spus fiica mea.

Speriată, i-am cerut să-mi povestească ce s-a întâmplat.

Şi am auzit experienţa care i-a salvat viaţa:

„Am ajuns în Uganda, o ţară mică şi săracă. Trebuia să luăm autobuzul spre hotelul din apropiere de aeroport. Împreună cu colegii mei, am trecut strada şi urma să aşteptăm să se ridice o barieră de la calea ferată. Bariera s-a ridicat şi au trecut o parte dintre colegii mei, eu eram la mijloc, iar restul, în urma mea. Eram foarte obosită şi mergeam cu capul în jos, aproape cu ochii închişi de somn.

Bariera care era sus a coborât dintr-odată cu o viteză uimitoare, fără ca nimeni să ştie de ce, şi într-o fracţiune de secundă mi-a retezat pălăria de pe cap, ştergându-mi fruntea şi căzând la picioarele mele. Oamenii din preajmă ţipau şi au pus mâna la ochi, ca să nu-mi vadă sfârşitul.

Cei din spate au strigat la mine să mă opresc, dar eu nu am auzit nimic. Fiind foarte obosită după o noapte de zbor, nu vedeam în faţa ochilor decât un pat ca să dorm. Când am văzut bariera la picioarele mele şi pălăria de pe cap…, am înţeles pericolul şi am spus: „Dumnezeu m-a salvat! Mama se roagă pentru mine. Dumnezeu mi-a arătat că putea să lase bara aceea să mă omoare pe loc, dar mi-a atins doar capul, ca să văd mâna Lui în viaţa mea. Mi-a arătat clar că mă iubeşte şi mi-a salvat viaţa.”

M-am gândit la făgăduinţa: „Să te asculte Domnul în ziua necazului…” şi am promis să nu mă mai îndoiesc niciodată de făgăduinţele Lui.

M-a mustrat prin această experienţă şi am înţeles că El ştie ce este mai bine pentru mine chiar când nu înţeleg anumite situaţii. „În bunătatea Ta, Tu ne asculţi prin minuni” (Psalmii 65:5). Îl laud pe Domnul pentru aceasta, în auzul tuturor.

Luiza Râducanu, Madrid, Spania