„Crucea lui Hristos va fi știința și cântecul mântuiților în toată veșnicia. În Hristos cel slăvit Îl vor vedea pe Hristos cel răstignit. Niciodată nu se va uita că Acela a cărui putere a creat și susținut lumile nenumărate prin vastele domenii ale spațiului, iubitul Fiu al lui Dumnezeu … S-a oferit să poarte vinovăția și rușinea păcatului și să sufere ascunderea feței Tatălui, până când chinurile unei lumi pierdute I-au sfâșiat inima și I-au zdrobit viața pe crucea de pe Calvar. Faptul că Făcătorul tuturor lumilor, Arbitrul tuturor destinelor a trebuit să părăsească slava și să Se umilească din dragoste pentru om va provoca întotdeauna uimirea și admirația universului. Când popoarele răscumpărate Îl privesc pe Mântuitorul lor și văd slava veșnică a Tatălui strălucind pe fața Sa, când privesc tronul Său, care este din veci și ține până în veci, și știu că Împărăția Sa nu va avea sfârșit, izbucnesc în cântarea minunată: «Vrednic, vrednic este Mielul care a fost junghiat și ne-a răscumpărat pentru Dumnezeu prin sângele Său prețios!»” – Ellen. G. White, Tragedia veacurilor, pp. 651–652

Studiu suplimentar: Ellen G. White, Calea către Hristos, capitolul „Creșterea în Hristos”.