„Să nu obosim în facerea binelui”

Fără să lase ca bunele lor intenții să fie copleșite de „toate problemele din lume”, mulți ar vrea totuși să facă mai mult pentru a aduce alinare în viețile celor care suferă. Există multe atitudini și acțiuni care ne pot ajuta să fim o soluție.

Compasiune. A înțelege durerea și a simți cu cei care suferă sunt primii pași spre acțiune. Noi trebuie să ne dezvoltăm și să ne menținem sensibilitatea față de cei în suferință. Astăzi se vorbește despre „fatigabilitate compasională”, adică suntem atât de expuși la tristețe și la situaţii tragice, încât mulți ajung să fie epuizați de multele cazuri care cer implicare emoțională și financiară. Isus a fost conștient de tot răul și durerea din jurul Lui, totuși a rămas în continuare milostiv. La fel trebuie să rămânem și noi.

Educație. Din cauză că multe situații de nedreptate și sărăcie nu sunt atât de simple cum par, este important să ascultăm și să învățăm cât se poate de mult despre astfel de situații. Au fost multe cazuri în care persoane bine intenționate, încercând să ajute, au făcut mai mult rău. Deși aceasta nu este o scuză pentru inactivitate, ar trebui să încercăm să ne implicăm în mod informat și bine gândit.

Rugăciune. Când vedem o problemă, primul nostru gând este să acționăm „practic”. Dar Biblia ne reamintește că rugăciunea este practică. Îi putem ajuta pe cei săraci și asupriți prin rugăciunile noastre pentru ei și pentru cei care au putere asupra lor (1 Timotei 2:1,2), în același timp căutând călăuzirea lui Dumnezeu pentru a ști cum să ajutăm în cel mai bun mod (Proverbele 2:7,8).

Așteptări. Un alt element important pentru alinarea suferinței este să avem așteptări reale, dată fiind complexitatea situațiilor sociale, politice și personale. Tot ce putem spera este să le oferim oamenilor alegeri și oportunități pe care altfel nu le-ar fi putut avea. Uneori ceea ce aleg să facă acești oameni cu acele oportunități ne va dezamăgi, dar noi trebuie să le respectăm alegerile. În orice mod am încerca să lucrăm pentru cei în suferință, principiul călăuzitor ar trebui să fie „tot ce voiți să vă facă vouă oamenii, faceți-le și voi la fel” (Matei 7:12).

2. Ce rol ar trebui să aibă rugăciunea în acțiunea creștină? Cum am putea contribui la a răspunde rugăciunilor noastre pentru ceilalți?

Iacov 1:5-8
5. Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă şi fără mustrare, şi ea îi va fi dată.
6. Dar s-o ceară cu credinţă, fără să se îndoiască deloc: pentru că cine se îndoieşte seamănă cu valul mării, tulburat şi împins de vânt încoace şi încolo.
7. Un astfel de om să nu se aştepte să primească ceva de la Domnul,
8. căci este un om nehotărât şi nestatornic în toate căile sale.

2:15,16
15. Dacă un frate sau o soră sunt goi şi lipsiţi de hrana de toate zilele,
16. şi unul dintre voi le zice: „Duceţi-vă în pace, încălziţi-vă şi săturaţi-vă!”, fără să le dea cele trebuincioase trupului, la ce i-ar folosi?

 
Urmărește devoționalul video, Școala Cuvântului, precum și alte resurse creștine, pe youtube.com/resurse