1. Care este ideea de bază în următorul pasaj? Despre ce principiu de viață este vorba aici, în general?

Eclesiastul 4:9-12
9. Mai bine doi decât unul, căci iau o plată cu atât mai bună pentru munca lor.
10. Căci, dacă se întâmplă să cadă, se ridică unul pe altul; dar vai de cine este singur şi cade fără să aibă pe altul care să-l ridice.
11. Tot aşa, dacă se culcă doi împreună, se încălzesc unul pe altul, dar cum are să se încălzească dacă e singur?
12. Şi dacă se scoală cineva asupra unuia, doi pot să-i stea împotrivă; şi funia împletită în trei nu se rupe uşor.

Foarte puțini dintre noi pot să reziste singuri. Chiar dacă suntem singuratici și ne place să fim izolați, mai devreme sau mai târziu nu numai că ajungem să ne dorim tovărășia altora, dar s-ar putea chiar să o cerem, în special în momente dificile. Într-adevăr, am fost făcuți pentru socializare, pentru prietenie. Cât de privilegiați sunt cei care au o familie apropiată care să-i susțină și să-i încurajeze, în special atunci când trec prin încercări!

Din nefericire, există oameni în biserica noastră, la serviciu și în localitatea în care trăim care nu au la cine să apeleze nu doar la vreme de nevoie, ci nici măcar pentru a sta de vorbă la sfârșitul zilei. Sentimentul de singurătate poate să apară oricând. „Cea mai grea zi pentru mine”, spunea un bărbat necăsătorit, „este duminica. În timpul săptămânii, la serviciu, sunt înconjurat de oameni. În Sabat, văd oameni la biserică. Dar duminica sunt complet singur.”

2. Ce putem învăța din următoarele pasaje, în special atunci când trecem prin momente de singurătate?

Ioan 16:32,33
32. „Iată că vine ceasul, şi a şi venit, când veţi fi risipiţi fiecare la ale lui; şi pe Mine Mă veţi lăsa singur; dar nu sunt singur, căci Tatăl este cu Mine.
33. V-am spus aceste lucruri ca să aveţi pace în Mine. În lume veţi avea necazuri; dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea.”

Filipeni 4:11-13
11. Nu zic lucrul acesta având în vedere nevoile mele; căci m-am deprins să fiu mulţumit cu starea în care mă găsesc.
12. Ştiu să trăiesc smerit şi ştiu să trăiesc în belşug. În totul şi pretutindeni m-am deprins să fiu sătul şi flămând, să fiu în belşug şi să fiu în lipsă.
13. Pot totul în Hristos care mă întăreşte.

Noi, creștinii, ne bucurăm nu doar de realitatea existenței lui Dumnezeu, ci și de posibilitatea de a fi prieteni cu El. Iar din apropierea lui Dumnezeu de noi putem primi mângâiere. Dar faptul că era aproape de Adam în Eden nu L-a împiedicat pe Domnul să spună: „Nu este bine ca omul să fie singur” (Geneza 2:18). El știa că Adam, chiar dacă Îl avea aproape, într-o lume fără păcat, tot avea nevoie de un tovarăș omenesc. Cu atât mai mult noi, cei care trăim într-o lume distrusă de păcat, avem nevoie de prietenie!

Dar să nu presupunem că este de la sine înțeles că, unde sunt mulți oameni, nimeni nu se poate simți singur. Cei mai singuri oameni trăiesc în orașele mari, unde tot timpul interacționează cu cei din jur. Doar pentru că sunt și alții prin preajmă nu înseamnă că cineva nu se poate simți singur și înstrăinat, tânjind după prietenie.

Cum poți căuta, într-un mod proactiv, să fii mai sensibil față de un om care s-ar putea simți singur, înstrăinat, respins, rănit și are nevoie de cineva cu care să vorbească?