Moartea și singurătatea

Cineva a întrebat odată: Care este deosebirea dintre oameni şi găini în ce priveşte moartea? Răspunsul este că noi, oamenii, ştim că vom muri, spre deosebire de găini, care nu ştiu. Iar faptul că ştim că, inevitabil, vom muri are un impact puternic asupra modului în care trăim.

Toate relaţiile, inclusiv cea de căsătorie, se încheie mai devreme sau mai târziu din cauza celui mai mare duşman al nostru – moartea. Nu contează cât de strânsă este relaţia, cât de mare este dragostea, cât de profundă este prietenia sau cât de mult timp am petrecut împreună, ca fiinţe omeneşti, noi ştim că, mai devreme sau mai târziu, moartea va veni (doar dacă nu revine Isus înainte) şi, când va veni, toate relaţiile noastre vor înceta. Aşa s-a întâmplat de la primul păcat şi aşa va fi până la revenirea lui Isus.

Biblia nu ne spune cine a murit primul, Adam sau Eva, dar trebuie să fi fost teribil de dureros pentru cel rămas, mai ales că moartea nu ar fi trebuit să facă niciodată parte din experienţa lor. Dacă până şi moartea unei frunze i-a făcut pe cei doi să plângă, cu greu ne-am putea imagina prin ce au trecut la moartea partenerului de viaţă.

Noi suntem atât de obişnuiţi cu moartea, încât o considerăm ceva de la sine înţeles. Dar ea nu a fost în planul lui Dumnezeu pentru oameni, de aceea, chiar şi astăzi ne luptăm să îi găsim sensul, dar nu prea nu reuşim.

5. Ce ne spun următoarele texte despre moarte și despre frământarea omului cu privire la ea?

Isaia 57:1
Piere cel neprihănit, şi nimănui nu-i pasă; se duc oamenii de bine, şi nimeni nu ia aminte că din pricina răutăţii este luat cel neprihănit.

Apocalipsa 21:4
El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.”

1 Tesaloniceni 4:17,18
17. Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul.
18. Mângâiaţi-vă, dar, unii pe alţii cu aceste cuvinte.

Matei 5:4
Ferice de cei ce plâng, căci ei vor fi mângâiaţi!

2 Samuel 18:33
Atunci împăratul, cutremurându-se, s-a suit în odaia de sus a porţii şi a plâns. Pe când mergea, zicea: „Fiul meu Absalom! Fiul meu, fiul meu Absalom! Cum n-am murit eu în locul tău! Absalom, fiul meu, fiul meu!”

Geneza 37:34
Şi şi-a rupt hainele, şi-a pus un sac pe coapse şi a jelit multă vreme pe fiul său.

Noi ne confruntăm nu numai cu realitatea propriei morţi, ci şi cu realitatea morţii altora, a celor dragi şi foarte apropiaţi. De aceea, mai devreme sau mai târziu, mulţi dintre noi vor trece prin experienţa unui timp de singurătate generat de moartea cuiva. Este greu, doare. În astfel de momente, putem să ne sprijinim pe făgăduinţele lui Dumnezeu.

Cum îi poate ajuta biserica ta pe cei despre care știți că suferă de singurătate în urma morții unei persoane dragi?