Domnul Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el.” Geneza 2:18

Un caz uimitor și dureros, în același timp, a ținut prima pagină a știrilor cu ani în urmă. O femeie tânără a fost găsită moartă în apartamentul ei. Deși moartea era tragică în sine, ceea ce a făcut ca povestea ei să fie și mai tristă a fost faptul că, atunci când a fost găsită, femeia era moartă de zece ani. Zece ani! Întrebarea pe care și-au pus-o oamenii era cât se poate de îndreptățită: Cum este posibil, într-un oraș mare ca acesta, cu atât de mulți oameni și cu atâtea mijloace de comunicare, ca o femeie, care nu era o persoană fără locuință, un om al străzii, să fie moartă de atâta timp și nimeni să nu știe?

Deși o situație extremă, cazul acesta este un exemplu al unei realități: mulți oameni suferă de singurătate. În 2016, The New York Times a publicat un articol intitulat „Cercetătorii față în față cu epidemia de singurătate”. Problema este reală.

De la început, noi, oamenii, nu am fost creați să fim singuri. Încă din Eden, am fost meniți să trăim în compania altor ființe omenești, în diferite grade de apropiere. Desigur, a intervenit păcatul și nimic nu a mai fost ca înainte.

În această săptămână vom studia despre conviețuire și singurătate în diferitele momente ale vieții, situații prin care, probabil, fiecare a trecut la un moment dat. Dacă nu ai trecut pe aici, consideră-te o persoană privilegiată.

27 aprilie – Ziua slujirii pastorale

Biblia: Deuteronomul 30 – Iosua 2

  1. De ce anume le-a spus Domnul israeliților că „atârnă” viața și lungimea zilelor lor?
  2. Despre cine scrie că era împărat în Israel când a fost dată Legea?
  3. Despre cine a spus Moise că „vor suge bogăția mărilor”?
  4. Din ce cuvinte ale iscoadelor se vede că înțeleseseră că Domnul dăduse țara în mâinile israeliților?

Istoria mântuirii, cap. 61

  1. Ce se spune despre prietenii pe care moartea i-a despărțit?